Author Archives: valerian dragomir

Dreptul la un proces echitabil este respectat daca argumentele acuzatului sunt in mod real ascultate si examinate de catre instanta.


Am invocat pe tot parcursul judecarii cauzei faptul ca investigatorul a fost implicat in detasarea mea de la Deta la Moravita.

In  Sentinta  pronuntata (pag. 26) , instanta retine ca : “Din declaraţia investigatorului  Voda Mihai Cristian , rezulta ca a ajuns de la Deta la Moraviţa impreuna cu inculpatii Dragomir Valerian si Budris Cornel, necunoscand detalii despre modul cum au fost desemnaţi cei doi inculpaţi sa lucreze la PTF Moraviţa…Se retine deci ca nu a avut nicio implicare in mutarea lui Dragomir Valerian de la Deta la Moraviţa, dimpotriva, inculpatul isi dorea sa ajunga la Moravita, ,,pentru ca acolo se fac multi bani”.”

Fara a face o analiza concreta si serioasa daca sustinerile mele privind implicarea investigatorului sub acoperire in detasarea mea la Moravita sunt sau nu reale, instanta motiveaza neimplicarea acestuia, contrar tuturor probelor indicate de mine, ca : “…inculpatul isi dorea sa ajunga la Moravita, pentru ca acolo se fac multi bani” . Chiar si asa, nici macar aceasta “dorinta” a mea nu este sustinuta de vreo proba sau vreo inregistrare, alta decat marturia investigatorului, care nu avea niciun interes sa recunoasca adevarata derulare a faptelor.

Cu ocazia audierii sale de catre instanta de judecata, investigatorul Voda a sustinut ca : ” Nu am nicio implicare in ceea ce priveste detasarea lui Dragomir de la Deta la Moravita.”

Detasarea mea de la Deta la Moravita a fost dispusa de seful IJPF Timis Iures Cornel in data de 08.10.2010.

Dovada implicarii investigatorului Voda in detasarea mea reiese din interceptarea telefonica dintre agentul Budris (BF) si investigatorul Voda (VMC) , din data de 06.10.2010, cu doua zile inainte de emiterea dispozitiei de detasare de catre seful IJPF Timis Iures Cornel:

BF : Vine cineva de la Timisoara, nu stiu ce vrea sa ne prezinte si …

VMC : Da, ma.Da.Am eu asa o chestie ca maine ne anunta ca suntem bine.

BF : Nu,ma, nu de asta.Cred ca e un psiholog ceva, in legatura cu mediul in care esti acum, cu salarizarile, cu stresul si asa mai departe…

VMC : Da, ma…

BFC : Nu vin ei sa te anunte pe tine.Astea nu se fac asa.

VMC : Stii tu ?

BF : Da, ma, da…

VMC : Daca tu stii, sa fie ca tine.Dar daca e ca mine, cum e?

BF : Nu are cum sa vina sa te anunte special pe tine cu asa ceva.

VMC : Pai nu pe mine, ma, pe voi.Auzi… ia suna-l tu si pe Vali si spune-i ca eu am primit semnalul ca se pare ca maine ne… suna-l si spune-i sa vedem ce zice.

VMC : Deci ti-am zis, eu am semnalul ca maine e bine.


 


Motivare contrara rationamentului juridic


Continui cu acest articol pentru a arata modul in care a inteles instanta sa examineze cauza pentru a stabili daca a existat sau nu o provocare din partea organelor judiciare, asa cum am invocat.

In paralel cu desfasurarea procesului penal, la data de 06.06.2011, am formulat o actiune catre instanta de contencios solicitand analizarea legalitatii actului de detasare emis de IJPF Timis.  Cauza a fost judecata la Tribunalul Timis – Sectia de contencios de catre judecatoarea Florentina Parvu, promovata ulterior la Curtea de Apel Timisoara- Sectia penala.

Instanta de contencios a respins actiunea ca lipsita de interes, fara a analiza legalitatea actului, invocand faptul ca nu am contestat actul administartiv la momentul detasarii, ci nu dupa doi ani.

In cursul procesului penal am invocat pe cale de exceptie nelegalitatea actului administrativ emis de seful IJPF Timis prin care s-a dispus detasarea mea de la Deta la Moravita,  pentru a demonstra existenta provocarii prin faptul ca detasarea mea a fost nelegala si  s-a facut la solicitarea organelor judiciare, respectiv DNA.

In sentinta pronuntata instanta abordeaza acest subiect ( pag  27 din Sentinta ), retinand urmatoarele :

În şedinţa de judecată din data de 17 mai 2013, s-a pus în discuție inadmisibilitatea excepției de nelegalitate … motivat de faptul că o instanță de contencios-administrativ s-a pronunțat în mod irevocabil asupra dispoziţiei şefului Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş prin care s-a dispus detaşarea … constatând că nu mai există interes în anularea actului administrativ  în condiţiile în care nu a fost contestat în perioada cât îşi exercita funcţia pe noul post, la momentul detaşării sale inculpatul nu a dat semne de nemulţumire şi avea posibilitate să conteste detașarea în momentul emiterii actului, și nu după doi ani de la comiterea faptelor, şi deși la instanţa de contencios nu s-a dezbătut fondul cauzei, prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, s-a tranşat chestiunea de drept pusă în discuţie.”

Sa analizam insa  ce prevede Art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ,  in conformitate cu care am invocat aceasta exceptie de nelegalitate:

Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă [...] Suspendarea cauzei nu se dispune [...] atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.”

Din interpretarea acestui text de lege rezulta ca instanta de penal putea sesiza instanta de contencios pentru a examina  strict  LEGALITATEA actului de detasare,  “INDIFERENT DE DATA EMITERII LUI” ,  fara a suspenda cauza penala.

Desi instanta penala admite ca instanta de contencios nu a analizat legalitatea actului administrativ, retinand ca desi “… la instanţa de contencios nu s-a dezbătut fondul cauzei” ,  totusi concluzioneaza ca “…s-a tranşat chestiunea de drept pusă în discuţie”, si anume legalitatea actului administrativ. Cum s-a transat chestiunea de drept pusa in discutie daca nu a fost examinata ?

De ce instanta nu a dorit totusi sa fie examinata legalitatea acestui act administrativ ?

In sentinta pronuntata, cand abordeaza subiectul detasarii, instanta “omite” declaratia adjunctului sefului IJPF Timis, Mudure Ioan Vasile, care a marturisit ca :

“… am aflat la sfarsitul lunii septembrie 2010 ca Voda Mihai Cristian este investigator … mutarea lui Dragomir Valerian a fost facuta pentru a sprijini ancheta DNA, dar nu in mod exclusiv ”.

Din aceste afirmatii putem concluziona ca a existat o solicitare a DNA pentru a fi detasat odata cu investigatorul sub acoperire la SPF Moravita si totodata ca adjunctul sefului IJPF Timis stia ca agentul Voda este investigator sub acoperire la momentul  in care m-a nominalizat sa fiu detasat la Moravita, adica 8 octombrie 2010.

Caracterul nelegal al detasarii rezulta si din faptul ca la momentul detasarii mele,  postul de la Moravita  era ocupat de un alt ofiter, a carui detasare s-a produs concomitent cu a mea. Conform art.6 alin.(1) din OMAI 665/2008 detasarea reprezinta o modalitate de modificare a raporturilor de serviciu cu caracter exceptional, pentru ocuparea  unui post vacant. Vacantarea postului s-a facut in aceeasi zi in care eu am fost detasat la Moravita.

Acest lucru a fost recunoscut in fata instantei de Seful Biroului de Resurse Umane  al IJPF Timis, Caplescu Mihai , care a declarat  ca :

“…in data de 08.10.2010 s-a vacantat postul de la Moravita, cu aceeasi ocazie a desfasurarii sedintei in care s-a luat decizia detasarii lui Dragomir de la Deta a Moravita…” .

Intrebarea este de ce nu a dorit instanta sa ia in considerare aceste declaratii ale unor ofiteri din cadrul IJPF Timis, implicati direct in punerea in scena a acestei “capcane” ?

Mai multe in articolul urmator.

 


Negarea comiterii faptelor duce la inexistenta provocarii


In Sentinta pronuntata in dosarul Moravita 1, la pag. 32,  instanta retine, in ceea ce ma priveste, ca :

“Prin declaraţiile date în prezenta cauză inculpatul DRAGOMIR VALERIAN a recunoscut în parte săvârşirea faptelor, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei, însă cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei a revenit asupra declaraţiilor iniţiale.

In incheierea de sedinta din data de 15.01.2014  cand au avut loc dezbaterile, cu ocazia acordarii ultimului cuvant, aceeasi instanta a consemnat (pag. 24) urmatoarele:

” …Inculpatul Dragomir Valerian arată că a recunoscut faptele aşa cum s-au derulat şi a spus că tot ceea ce a făcut a făcut în contextul unui scenariu, în anumite împrejurări …  arată că a comis acele infracţiuni în anumite împrejurări, [ si ca] fără acest scenariu judiciar , care a fost sprijinit în mod direct de către şefii inspectoratului judeţean şi general,  nu ar fi comis faptele … “.

Asadar, intrebarea care se ridica este de unde sau de ce a dedus instanta ca am revenit asupra declaratiilor initiale de recunostere, cand, de fapt,  atat eu cat si avocatul meu am reiterat existenta unei provocari ?

Poate pentru a  justifica neexaminarea provocarii pe care am invocat-o, deoarece daca un inculpat neaga comiterea faptelor, nu mai poate invoca provocarea.

Cititi aici Incheierea de sedinta din data de 15.01.2014

Cititi aici Sentinta nr. 37-Moravita-1


Inculpatii din dosarul Siret achitati pentru grup infractional organizat


Ieri, 6 mai 2014 Curtea de Apel Suceava a pronuntat sentinta in dosarul Siret in care au fost trimisi in judecata 66 de politisti de frontiera si lucratori vamali pentru infractiuni de grup infractional organizat si luare de mita.

Toti inculpatii au fost achitati pentru infractiunea de grup infractional organizat, iar pentru infractiunea de luare de mita au fost date pedepse de la 5 luni la 3, cu suspendare sau sub supraveghere.

In acest dosar a fost audiat si fostul sef al IJPF Suceava Cms. sef Gheorghe Ieremia care a marturisit ca, imediat ce Madalin Ionescu  (investigator sub acoperire) a fost numit sef al PTF Siret, a primit un telefon de la seful sau direct , chestorul sef Buda Ioan, seful IGPF. Acesta relateaza:

„M-a sunat sa-mi comunice o lista cu opt-zece nume de agenţi pe care urma sa-i trimit in PTF Siret pentru a-si desfasura activitatea. Erau perechi de cate doua persoane, seful de grupa si adjunctul. Era pentru prima data in cariera mea cand mi s-a intamplat ca seful IGPF sa sune pentru a numi personal oameni in functie si de aceea nu mi s-a parut normal. La fel de mirat am fost si cand mi-a transmis imperativ: <Este dispoziţia mea, oricine intreaba, inclusiv cei de la presa, şi trebuie respectata>”

Tot seful IGPF, chestorul-şef Ioan Buda, a facut recomandari si despre cel de-al doilea agent sub acoperire, Gabriel Preda.A fost recomandat de chestorul Buda ca nepot al senatorului Preda, a aratat fostul şef al IJPF Suceava.

Chestorul Buda Ioan a declarat in fata instantei, cu ocazia audierii sale in dosarul Moravita ca “… personal nu stiam de niciun dosar penal de la Moravita sau la un alt punct de frontiera sau sector al politiei de frontiera “. Interceptarile telefonice efectuate in dosarul Moravita demonstreaza insa ca acesta a actionat sub coordonarea procurorilor DNA.


Descinderi la vama Siret


Luni, 28 aprilie 2014 procurori din cadrul Serviciului Teritorial Suceava au dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de 16 lucratori vamali si 16 politisti de frontiera 2 ofiteri si 14 agenti) din cadrul SPF Siret.

Acestia sunt acuzati de constituire si aderare la un grup infractional organizat care in perioada august 2008 – martie 2009 au introdus in tara cantitatea de 286.240 pachete de tigari (peste 520 baxuri) de provenienta Ucraina sens in care au efectuat un număr de 35 transporturi prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret.

Ceea ce este interesant este ca procurorii DNA retin un prejudiciu  cauzat bugetului de stat, constând în valoarea în vamă a ţigaretelor şi a taxelor vamale şi fiscale aferente, în valoare totală de 1.519.891,00 lei (din care 226.647,00 lei valoare în vamă şi 1.293.244 lei taxe vamale şi fiscale).

In dosarul Moravita, din actele intocmite de DNA in faza de urmarire penala rezulta ca in perioada anchetei ar fi intrat aproximativ 1200 baxuri de tigari, pentru care specialistii DNA au stabilit un prejudiciu cauzat bugetului de stat de aproape 12.000.000 lei.

 

Aceasta actiune apare in contextul in care Curtea de Apel Suceava se va pronunta la data de de 6 mai 2014 in dosarul Siret din 2011.


Dreptul la un proces echitabil a fost incalcat


Inca de la inceperea urmaririi penale si pana la acordarea ultimului cuvant, am sustinut ca am fost atras intr-o capcana de catre autoritatile judiciare si am cerut instantei sa analizeze acest lucru prin prisma jurisprudentei CEDO si a principiilor stabilite de CEDO in materia provocarii.

In consecinta, instanta ar fi trebuit sa examineze daca actiunile organelor judiciare si ale sefilor de la nivel local si central, care au actionat la dispozitiile acestora, s-au ridicat, in ceea ce ma priveste , la nivelul de provocare interzis de art. 6 din Conventie.

Hotararea de referinta a CEDO in materia provocarii privind infractiuni de coruptie este Ramanauskas v. Lituania, in care CEDO a stabilit ce trebuie sa faca instantele nationale cand un acuzat invoca faptul ca a fost victima unei “capcane” si care trebuie sa fie rationamentul pentru a constata existenta sau inexistenta unei “capcane”.

Desi am solicitat instantei sa analizeze prin prisma jurisprudentei CEDO daca am fost sau nu victima unei “capcane” , instanta a refuzat sa faca acest lucru, neluand in considerare absolut nimic din ceea ce am prezentat in concluziile finale, in care am argumentat pe baza de probe, pe mai bine de 40 de pagini existenta unei provocari.

De altfel, in sentinta pronuntata nu exista o analiza despre o eventuala provocare.Pur si simplu, acest subiect nu a fost atins.

CEDO a stabilit obligatia instantei de a face o examinarea atenta a intregului material din dosar (Ramanauskas par. 60) si a de a lua masurile necesare pentru aflarea adevarului (Ramanauskas par. 70) in scopul de a stabili existenta sau inexistenta unei provocari.

Judecatorul cauzei a apreciat ca “Inculpatul Dragomir Valerian, ca de altfel mulţi alţi inculpaţi din prezenta cauză, consideră că au fost victimele unei provocări sau “capcane”, fiind îndemnaţi sau convinşi de către agenţii statului să comită infracţiuni pe care anterior nu ar fi avut intenţia de a le comite, situaţie în care legea interzice condamnarea.”

In primul rand, intr-o cauza penala, judecatorul are obligatia de analiza situatia fiecarui inculpat in parte.

Eu am cerut instantei sa examineze strict situatia mea, prin analiza tuturor probelor, respectiv declaratii martori, declaratie investigator sub acoperire Voda, inregistrari ambientale, interceptari telefonice si inscrisuri .

In al doilea rand, sunt singurul inculpat care a invocat existenta unei provocari ceea ce a presupus o recunoastere a infractiunilor retinute in sarcina mea.

Modul acesta de exprimare folosit de instanta, in care creeaza impresia ca totii inculpatii au sustinut ca au fost provocati sa comita infractiuni, nu este altceva decat o ducere in derizoriu a propriilor mele sustineri vis-à-vis de existenta provocarii.

Instanta ar fi trebuit sa stabileasca , in special, motivele pentru care operațiunea a fost organizata , gradul de implicare a politiei in comiterea infractiunii, precum si natura oricarei instigari sau presiuni la care am fost supus .

Instanta nu a lamurit daca au existat sau nu indicii sau probe despre implicarea mea in infractiuni sau despre predispozitia mea de a ma implica in activitati infractionale anterior contactului cu investigatorul sub acoperire.

Instanta nu a lamurit motivul pentru care infiltrarea investigatorului s-a facut prima data la SPF Deta, desi era vizata vama Moravita si daca aceasta infiltrare la SPF Deta a avut vreo legatura cu atragerea mea in „capcana” pe care am invocat-o de la bun inceput.

Instanta nu a lamurit motivul pentru care am fost adus la Moravita in contextul unor declaratii de martori contradictorii , chiar mincinoase.

In acest sens, instanta face referire la audierea martorilor propusi de mine si retine ca detasarea mea s-a facut in urma unui plan de masuri si a fost o decizie manageriala asumata de IJPF Timis, insa nu observa declaratia adjuctului sefului IJPF Mudure Ioan Vasile care a afirmat ca „a aflat la sfarsitul lunii septembrie 2010 ca agentul Voda este investigator sub acoperire si ca “detasarea lui Dragomir s-a facut la solicitarea DNA.

Insa, instanta nu observa deeclaratia fostului sef al SPF Moravita Saptebani Cristinel care a vorbit despre interventiile sefului IGPF Buda Ioan in sprijinirea activitatii lui Voda.Buda Ioan a negat acest lucru.

Instanta nu a lamurit daca aducerea mea la Moravita s-a realizat la solicitarea DNA, in contextul unor interceptari telefonice, in care seful IGPF, sub coordonarea DNA, dispunea aducerea unor oameni la Moravita si scoaterea altora, in mod arbitrar.

Instanta a refuzat audierea sefului IJPF Timis pe motive medicale, desi la acel moment Iures Cornel isi reluase activitatea in cadrul DGA.Acesta este un martor esential care ar fi putut lamuri in ce conditii am fost detasat la Moravita si daca aceasta detasare s-a facut la solicitarea organelor judiciare.

Instanta a refuzat aducerea lui Buda Ioan in sala de judecata, neavand astfel nicio garantie ca acesta nu a fost asistat in momentul audierii si ajutat la formularea raspunsurilor.

Instanta a refuzat audierea lui Turda Vasile, fostul sef al SPF Moravita, care primise nenumarate ordine de la seful IGPF Buda Ioan, privind mutarea la si de la Moravita a unor ofiteri si agenti, fapt ce reiese din interceptarile telefonice puse la dispozitia instantei.

Prin audierea acestui martor, instanta ar fi putut lamuri daca la momentul mutarii mele s-a procedat in acelasi fel.

La momentul audierii lui Voda instanta nu a facut niciun minim efort de a afla implicarea lui in detasarea mea la Moravita, in ce context au avut loc intalnirile dintre mine si investigator pentru a discuta despre detasare , la initiativa cui au avut loc, in ce context si cine vorbea despre detasarea la Moravita, despre influenta pe care Voda pretindea ca o are si care era confirmata de sefii politiei de frontiera de la nivel local si central, precum si alte aspecte relevante pentru analiza existentei unei eventuale provocari .

Acestea sunt doar cateva lucruri pe care instanta nu a dorit sa le observe.

Aceasta sentinta, in ceea ce ma priveste, reprezinta o incalcare flagranta a unui proces echitabil, instanta nedepunand niciun efort de a face o minima analiza, raportata la probele existente, pentru a stabili daca a existat sau nu o „capcana” asa cum am sustinut.

CEDO a stabilit ca dreptul la un proces echitabil va fi respectat numai in cazul in care acuzatul a avut in mod efectiv posibilitatea de a invoca problema instigarii in timpul procesului sau, fie prin intermediul unui obiecțiuni, fie altfel.Prin urmare, nu este suficient pentru atingerea acestui scop să fi fost respectate garanțiile generale, cum ar fi egalitatea de arme sau dreptul la apărare.(Ramanauskas, par. 69)

Cu alte cuvinte, chiar daca instanta a admis martorii pe care i-am propus, insa nu a depus niciun efort de a afla adevarul cu privire la existenta sau inexistenta unei capcane, precum si de a stabili rolul jucat de protagonistii acestei capcane, nu se poate considera ca a fost respectat dreptul la un proces echitabil.

Mărturisirea de a fi comis infractiunea ca urmare a unei provocari nu inlatura nici provocarea, nici efectele ei.(Ramanauskas, par 72)

Instanta nationala, conform principiului subsidiaritatii, trebuie sa se comporte intocmai ca si Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

 Cititi aici Sentinta 37-CAT-Moravita-1

Cititi aici Concluzii finale privind existenta provocarii


Motivarea sentintei pronuntata in dosarul Moravita-lotul 1 de catre judecatoarea Vasilica SANDOVICI


Aici puteti citi  Sentinta 37-CAT-Moravita-1.

In articolul urmator voi face o analiza obiectiva asupra  motivarii sentintei si asupra rationamentului utilizat de instanta in ceea ce priveste existenta unei capcane/provocari pe care am invocat-o in cauza. Aceasta analiza va fi fundamentata pe Conventia CEDO si jurisprudenta CEDO in materia provocarii.


Motivarea sentintei pronuntata in dosarul Moravita-lotul 2 de catre judecatorul Flavius Ionescu


Judecatorul Flavius Ionescu a finalizat motivarea sentintei pronuntata in lotul 2 Moravita.

Hotararea nu este definitiva, putand fi atacata cu apel. Apelul se motiveaza in scris, aratandu-se motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza.

Dosarul va fi inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care va fixa primul termen de judecata.Partile se citeaza.

Aici puteti citi Sentinta lotul 2 Moravita


Comunicatul CEDO din 18.03.2014 : 6 hotarari de condamnare privind Romania. Despagubirile acordate ca urmare a incalcarii Conventiei: 32 000 euro


In data de 18.03.2014 Curtea Europeana a notificat Romania cu privire la pronuntarea a 6 hotarari in care a constatat incalcari ale drepturilor si libertatilor prevazute de Conventia europeana.

In 4 din aceste hotarari,  Curtea Europeana a constatat incalcarea de catre instantele nationale a dreptului la un proces echitabil.

Celelalte incalcari privesc art. 3 din Conventie – conditiile de detentie si art. 1 din Protocolul 1 – dreptul de proprietate.

Din cele 47 de tari europene care au ratificat Conventia europeana pentru drepturile omului, Romania ocupa locul 4 in clasamentul tarilor cu cele mai multe hotarari de condamnare pronuntate de CEDO,  in perioada 1959-2013, astfel :

Turcia – 2727

Italia – 1857

Federatia Rusa – 1392

Romania – 970

Cititi aici Comunicatul CEDO din 18.03.2014


162.755.537 lei a platit Romania in urma condamnarilor la CEDO in perioada 2008-2013.In niciuna din cauze CSM nu a constatat reaua-credinta sau grava neglijenta a vreunui magistrat.


Asociatia Justitiabililor din Romania – AJUR a solicitat printr-o Petitie Ministerului Finantelor comunicarea unor informatii de interes public privind sumele platite de Romania ca urmare a incalcarilor constatate de CEDO precum si cazurile in care statul a exercitat actiunea in regres impotriva persoanelor care au generat  prejudiciul.

Astel, in perioada 2008-2013 Statul Roman a fost obligat sa plateasca peste 162 de milioane de lei  despagubiri ca urmare a hotararilor de condamnare pronuntate de catre  Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

in anul 2008 – 47.185.480,32 lei
in anul 2009 – 41.232.042,65 lei
in anul 2010 – 48.320.194,89 lei
in anul 2011 – 8.554.194,62 lei
in anul 2012 – 8.779.648,68 lei
in anul 2013 ­– 8.683.975,91 lei

In fiecare caz in parte, dupa efectuarea plaţii sumelor la care a fost obligat Statul Roman prin hotarari ale CEDO, Ministerul Finantelor s-a adresat instituţiilor abilitate in vederea analizarii fiecarui caz in parte cu privire la constatarea, in prealabil a relei credinţe sau a gravei neglijenţe a magistraţilor, condiţie indispensabila formularii unei acţiuni in regres.

Procedura premergatoare iniţierii acţiunii în regres pe care o aplica Ministerul Finantelor consta in solicitarea de informaţii atat de la Consiliul Superior al Magistraturii, cat si de la autoritatile centrale si locale romane care au reprezentat interesele statului in procesele derulate in faţa instantelor interne, instanţe ce au pronunţat hotarari judecatoresti atacate la CEDO, urmand ca acestea sa faca verificarile necesare privind instrumentarea dosarului la instantele romanesti si sa comunice persoana sau persoanele responsabile , precum si constatarea daca acestea au provocat sau nu, situaţii generatoare de daune ca urmare a instrumentarii cauzei cu rea-credinta sau din grava neglijenta.

Din raspunsul comunicat a rezultat ca, pana in prezent, Ministerul Finantelor  nu a fost sesizat de catre Consiliul Superior al Magistraturii, garantul independentei justitiei (art.133 alin.1 din Constituţie) si care are competenţa de stabili raspunderea civila sau disciplinara a magistraţilor, potrivit art.94 din Legea nr. 303/2004, pentru promovarea unei acţiuni in regres cu scopul de a proceda la recuperarea prejudiciului produs statului.

Cu alte cuvinte, CSM nu a constatat niciodata un caz de rea-credinta sau grava neglijenta privind magistratii care au instrumentat cauze cu privire la care CEDO a constatat ulterior diferite incalcari ale drepturilor prevazute de Conventie.

Au existat critici ca prin exercitarea unei actiuni disciplinare de catre CSM in vederea stabilirii situatiei in care judecatorul sau procurorul nu a respectat normele de procedura cu rea-credinta sau grava neglijenta, se poate deschide calea unui control administrativ al hotararilor judecatoresti pronuntate, aducandu-se astfel atingere infaptuirii actului de justitie, independentei judecatorilor si normelor constitutionale privind folosirea cailor de atac.

Curtea Constitutionala a stabilit prin Decizia nr. 588/2007  ca CSM, in virtutea rolului sau constituţional de garant al independenţei justitiei, indeplineste rolul de instanta de judecata, prin secţiile sale, in domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si procurorilor, aşadar si in situaţia nerespectării, de catre acestia, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a normelor de procedura.

Obiectul judecatii il constituie insa numai abaterile disciplinare, aşadar conduita magistraţilor, aspect ce nu poate fi interpretat ca avand semnificatia unui control administrativ al hotararilor judecatoresti pronunţate de acestia. De altfel, si hotararile pronunţate in materie disciplinara de CSM sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit art. 133 alin. (7) raportat la art. 134 alin. (2) din Constituţie.

 Din anul 1994 de cand Romania a ratificat Conventia Europeana pentru Drepturile Omului si pana in prezent, CEDO a pronuntat 970 de hotarari de condamnare a Romaniei, din care  379 privesc incalcarea dreptului la un proces echitabil.

Cititi aici  Raspuns Ministerul Finantelor


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 105 other followers