Author Archives: valerian dragomir

Instantele nationale vor putea cere CEDO avize consultative – Protocolol nr. 16 la Conventie


Protocol nr. 16 la Conventia Europeana a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale creeaza cadrul pentru ca instantele supreme din Inaltele Parti Contractante (statele semnatare) sa obtina de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului avizul asupra unor chestiuni de principiu legate de interpretarea sau aplicarea drepturilor si libertatilor definite de Conventia Europeana si de protocoalele sale.

Instanta solicitanta poate solicita un aviz consultativ numai in contextul unei cauze pendinte in fata sa. Instanta solicitanta  trebuie sa precizeze motivele solicitarii sale si va furniza cadrul juridic si de fapt relevante din cauza pendinte.
Cererea este examinata de un complet de 5 judecatori ai Marii Camere, care va decide daca va accepta cererea de aviz consultativ.In cazul unui refuz, acesta va fi motivat.

In cazul in care se admite cererea, Marea Camera emite avizul consultativ.

Avizul consultativ nu este obligatoriu pentru instanta solicitanta.

In cazul formularii unei cereri catre CEDO pentru un aviz consulatativ, cauza pendinte din fata instantei nationale se suspenda.

Protocolul va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de trei luni de la data la care zece Inalte Parti Contractante la Conventie si-au exprimat consimtamantul de a fi legate prin protocol.

Protocolul nr. 16 la Conventie


Incalcarea art. 6 par. 2 din Conventie in dosarul Moravita 1


Incalcarea art. 6 par. 2  din Conventie  care prevede ca :

   “ Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. “

 Aceasta incalcare trebuie analizata sub doua aspecte:

I.Incalcarea prezumtiei de nevinovatie de catre instanta de judecata prin instituirea obligatiei “de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei”

 II.Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin suspendarea din functie, in mod illegal, de catre IJPF Timis, ca urmare a obligatiei instituite de instanta de penal

 ***

I.Prezumtia  de  nevinovatie  reprezinta  o  garantie  specifica  in  materie  penala  si,  ca  orice  alt drept reglementat de Conventie, caracterul ei nu trebuie sa fie nici teoretic si nici iluzoriu.

Conform jurisprudentei sale, Curtea a stabilit ca prezumtia de nevinovatie este incalcata daca, fara stabilirea legala in prealabil a vinovatiei unui invinuit si, in special, fara ca acesta sa fi avut ocazia sa exercite drepturile apararii, o hotarare judecatoreasca data in privinta sa reflecta sentimentul ca el este vinovat. Este suficient, chiar in absenta unei constatari oficiale, sa existe un argument care sa sugereze ca judecatorul il considera pe acuzat vinovat (a se vedea Minellii impotriva Elvetiei, 25 martie 1983, pct. 37, Seria A nr. 62 si McHugo impotriva Elvetiei nr. 55705/00, 12 mai 2005).

In aceste conditii putem afirma ca prezumtia de nevinovatie a fost incalcata initial chiar de catre instanta de penal, in momentul in care a instituit obligatia „de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei” , fara a tine cont de dispozitiile art. 65 alin. 1 din Legea 360/2002 privind Statutul politistului, care prevede ca „in cazul in care (…) politistul (…) a fost trimis in judecata, mentinerea sa in activitate se hotaraste dupa solutionarea definitiva a cauzei” .

Trebuie avut in vedere faptul ca dispozitiile Legii 360/2002 sunt dispozitii speciale care se aplica cu prioritate fata de dispozitiile generale ale Codului de procedura penala, conform principiului “lex speciali derogat generali”.

Astfel, avand in vedere dispozitiile art. 65 alin 1 din Legea 360/2002 citat mai sus si ale art. 69 alin. 1 lit. i din aceeasi lege care prevede ca „ Incetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului (…) are loc cand este condamnat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva (…) , putem concluziona ca judecatorul care a instituit obligatia „de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei” ma considera vinovat inainte de a incepe judecarea cauzei, anticipand o hotarare de condamnare .

In data de 20.04.2012, la aproximativ un an de la instituirea obligatiei, acelasi judecator a dispus inlaturarea obligatiei de a nu exercita profesia de politist, invocand dispozitiile legale existente in domeniu (Legea 360/2002), legislatie care era in vigoare si la momentul instituirii obligatiei dar pe care nu a dorit sa o ia in  considerare.

II. In conformitate cu principiile stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prezumtia de nevinovatie stabilita la art. 6 par. 2 este relevanta nu numai in actiunea penala, dar si in alte cauze in care instantele nationale nu au trebuit sa stabileasca problema vinovatiei, scopul sau esential fiind sa previna orice autoritate nationala sa reflecte opinia ca reclamantul este vinovat inainte ca acesta sa fie gasit vinovat conform legii (a se vedea Allenet de Ribemont impotriva Frantei, 10 februarie 1995, pct. 35-36, Seria A nr. 308).

Prin dispozitia de suspendare din functie din data 08.05.2011, dispusa de IJPF Timis s-a incalcat dreptul de a fi prezumat nevinovat pana la pronuntarea unei hotarari definitive de condamnare , aceasta fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor legale in vigoare.

Situatiile in care politistii pot fi suspendati sau pusi la dispozitie sunt expres si limitativ prevazute de Legea 360/2002 privind Statutul politistului. Astfel art.65 alin. (2)  prevede ca :” Politistul (…) care este judecat in stare de libertate este pus la dispoziţie , in timp ce  alin. (3)  prevede ca :  Politistul arestat preventiv se suspenda din functie.

 Astfel, se poate observa ca singura situatie in care intervine suspendarea din functie a politistului este atunci cand se dispune fata de acesta masura arestarii preventive .

Desi art. 65 alin. (1) din Legea 360/2002 prevede ca “in cazul in care  politistul a fost trimis in judecata, mentinerea sa in activitate se hotaraste dupa solutionarea definitiva a cauzei”, IJPF a dispus  suspendarea din functie si dupa incetarea starii de arest preventiv, ceea ce demonstreaza ca institutia ma considera deja vinovat la acel moment, nedorind mentinerea mea in activitate pana la pronuntarea unei hotarari definitive.

In fata instantelor nationale, reprezentantul IJPF Timis a sustinut faptul ca suspendarea mea din functie fusese dispusa in urma instituirii de catre instanta penala a obligatiei „de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei” (dosarul 8801/30/2011 avand ca obiect anularea dispozitiei de suspendare)

Dispozitiile art. 16 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara prevad ca hotararile judecatoresti trebuie respectate si aduse la indeplinire in condiţiile legii.

In cazul de fata , hotararea instantei penale prin care s-a instituit obligatia  de a nu exercita profesia de politist  nu putea fi adusa la indeplinire in conditiile legii, ci cu incalcarea Legii 360/2002 privind Statutul politistului, care prevedea ca suspendarea are loc doar in situatia in care politistul este arestat.

 Curtea Europeana a stabilit ca prezumţia de nevinovatie consacrata de art. 6 par. 2 se numara printre elementele noţiunii de proces echitabil in materie penala impus de art. 6 par. 1 (Deweer impotriva Belgiei, 27 februarie 1980, § 56, seria A nr. 35) si trebuie interpretata in lumina jurisprudentei sale.

 In speta de fata, relevanta este cauza Tehanciuc impotriva Romaniei nr. 20286/08 in care Curtea a stabilit prin decizia de inadmisibilitate pronuntata in data de 22 noiembrie 2011 ca suspendarea  din functie in momentul trimiterii in judecata nu incalca prezumtia de nevinovatie daca aceasta este prevazuta de lege.In cauza amintita, Curtea a retinut ca reclamantul de profesie lucrator vamal a fost suspendat din functie in temeiul art. 79 din Legea 188/1999.

Astfel, per a contrario, masura suspendarii luata de o institutie fara ca ea sa rezulte din lege reprezinta  o incalcare a prezumtiei de nevinovatie garantata de art.6 § 2 din Conventie (a se vedea Tehanciuc impotriva Romaniei 20286/08,  22 noiembrie 2011,pct. 19) . 


Incalcari ale procesului echitabil in dosarul Moravita 1


Cauza Moravita 1 este o cauza in desfasurare pe rolul Curtii de Apel Timisoara.

Pe parcursul judecarii dosarului pot aparea , in opinia mea, incalcari ale dreptului la un proces echitabil de care ar trebui sa beneficieze orice persoana acuzata.

Astfel, am hotarat  infiintarea unei pagini in cadrul blogului intitulata “Incalcarea procesului echitabil in dosarul Moravita 1 – cauza in desfasurare”  (situata in partea din dreapta) in care voi  expune argumentele privind incalcarile care au fost, precum  si cele care vor avea loc in acest dosar complex.

Aceste posibile incalcari ale procesului echitabil reprezinta punctul meu de vedere si se refera la echitatea procedurii de judecata in ansamblul ei.Ele pot fi invocate de oricare dintre inculpati.

In opinia mea , pana in momentul de fata, sunt trei incalcari in aceasta cauza, argumentele le puteti citi in paginile infiintate in acest sens, astfel :

-incalcarea art. 6 par. 1 din Conventie – necompetenta instantei de judecata

-incalcarea art. 6 par. 2 din Conventie – incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin instituirea de catre instanta a obligatiei “de a nu exercita profesia pana la solutionarea definitiva a cauzei”

-incalcarea art. 6 par. 3 lit. d din Conventie – modul de audiere a investigatorilor cu identitate reala


Egalitatea armelor


La ultimul termen de judecata in dosarul Moravita – lotul 1 au fost audiati investigatorii cu identitate reala si cei cu identitate protejata.

Voi discuta  despre un aspect deosebit de important, acela al procedurii de audiere a investigatorilor si respectarea de catre instanta de judecata a garantiilor procesului echitabil, mai exact, a  principiului egalitatii armelor.

In jurisprudenta CEDO, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii in fata unui tribunal, fara ca una din ele sa fie avantajata in raport cu cealalta parte din proces. Acest principiu impune ca fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa în conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu „adversarul” ei  (cauza Ankerl contra Suediei,  cauza Niderost – Huler contra Suediei).

In primul rand , trebuie sa facem deosebirea intre investigatorii cu identitate reala si investigatorii cu identitate protejata.

Investigatorii cu identitate reala, in speta Nicsici si Brebenoiu, au fost audiati in calitate de martori prin intermediul mijloacelor audio-video, cu imaginea si vocea distorsionate, conform art.86^2 CPP.

Textul de lege de la art. 86^2 CPP se refera la martorii a caror identitate nu este cunoscuta de catre inculpati. In conditiile in care investigatorii au actionat sub identitatea lor reala fiind cunoscuti de inculpati chiar de dinainte de a incepe investigatia, nu exista niciun motiv pentru care a fost necesara audierea celor doi avand imaginea si vocea distorsionate.

De altfel, instanta nu a oferit niciun motiv pentru care cei doi investigatori cu identitate reala au fost audiati cu imaginea si vocea distorsionata, iar art. 86^2 CPP, in opinia mea,  nu poate fi aplicabil in aceasta situatie.

La fel se va proceda si in cazul investigatorului sub acoperire, Voda, care va fi audiat de catre instanta in conditiile art. 86^2 CPP. Problema care se pune este daca este necesar si echitabil audierea acestuia cu vocea si imaginea distorsionata.

In primul rand, art. 86^2 CPP prevede ca “Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea si vocea distorsionate, astfel incat sa nu poata fi recunoscut”. Din interpretarea acestui text rezulta faptul ca legiuitorul a lasat la aprecierea instantei aceasta modalitate de audiere (“…poate fi ascultat…”).Totodata rezulta si faptul ca audierea prin asemenea mijloace este necesara pentru ca martorul sa nu poata fi recunoscut.

Prin urmare , in masura in care investigatorul sub acoperire este cunoscut de catre inculpati, nu exista niciun motiv pentru care ar mai fi necesar distorsionarea vocii si a imaginii.

Totodata, trebuie sa facem diferenta intre martorii anonimi a caror identitate si infatisare nu este cunoscuta iar atunci audierea cu distorsionarea vocii si imaginii este justificata, si situatia in care infatisarea investigatorului sub acoperire este cunoscuta de catre inculpati.

Procedura audierii investigatorilor prin intermediul mijloacelor audio-video nu ofera inculpatilor  posibilitatea de a analiza gesturile si comportamentul investigatorilor pentru a le putea contesta credibilitatea.

De altfel, in aceasta maniera, nici instanta de judecata  nu are posibilitatea de a analiza credibilitatea afirmatiilor  prin observarea  comportamentului si limbajului non-verbal al persoanelor audiate.

Este adevarat ca instanta poate aprecia credibilitatea prin coroborarea declaratiei investigatorului cu alte mijloace de proba.Dar daca in speta se invoca o provocare din partea agentului sub acoperire precum si folosirea unor strategii si manopere dolozive pentru obtinerea probelor, atunci este absolut necesar ca instanta in timpul audierii sa aiba un contact vizual cu investigatorul audiat pentru a-i putea observa reactiile si gesturile acestuia la anumite intrebari adresate de catre avocatul apararii.Toate acestea in contextul in care, daca in cauza se invoca o provocare din partea agentului statului, instanta are obligatia de a examina si de a lamuri cauza sub toate aspectele in vederea aflarii adevarului  si sa actioneze in consecinta.

Audierea investigatorilor prin intermediul mijloacelor audio-video cu imaginea si vocea distorsionate ridica o alta problema.Nu exista nicio garantie ca persoana audiata este investigatorul sau ca in sala nu sunt prezente si alte persoane care sa-l ajute sa raspunda la intrebarile inculpatilor. O solutie ar fi fost ca in sala in care era prezent investigatorul sa se fie un alt judecator care sa se asigure ca totul se desfasoara in conditiile legii, sa procedeze la identificarea persoanelor audiate, care sa ia masuri  si sa se asigure ca nu sunt prezente alte persoane in sala care sa influenteze sau sa ajute martorul , iar la terminarea sedintei sa incheie un proces verbal  urmand a fi depus la dosarul cauzei.

Din analiza jurisprudentei CEDO ( Kostovski contra Olanda, Van Mechelen  si altii contra Olanda – incalcare art. 6 alin. 3 lit d din Conventie) rezulta ca trebuie   asigurat   un   echilibru  intre   protectia drepturilor martorilor  si garantiile dreptului la aparare al acuzatului.

Procedura din fata instantei poate compensa dificultatile cu care   se   confrunta   apararea   atunci   cand,   spre   exemplu,   judecatorul   a   putut   interoga   martorul pentru   a-si   forma   o   parere   asupra   personalitatii   sale  si   pentru   a   putea   evalua   credibilitatea acestuia.Curtea  reclama,  in acest sens, existenta  unui contact   vizual   cu   martorul   pentru   a   oferi   apararii   posibilitatea   de  a   observa   comportamentul acestuia  si limbajul non-verbal.

 

 


Vom avea in continuare un proces echitabil ?


In data de 7 iunie 2013 a avut loc un nou termen in dosarul Moravita-lotul 1.

Dupa audierea martorilor, instanta, in temeiul art. 329 alin.(3) CPP, a pus  in discutie anumite cereri, desi acestea fusesera admise la un termen anterior.

Cererile care au fost puse in discutie vizau inregistrarile audio-video.Mai exact, mai multi inculpati au solicitat instantei sa ceara DNA de a pune la dispozitie inregistrarile audio-video  integrale efectuate in cauza.

Instanta a solicitat avocatilor sa indice temeiul legal al acestor cereri.

Iata care a fost rationamentul instantei :

Articolul 91^3  CPP prevede urmatoarele :

Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea participantilor sunt redate integral intr-un proces-verbal (…) .


La procesul-verbal se ataseaza, in plic sigilat, o copie a suportului care contine inregistrarea convorbirii.

Suportul original se pastreaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, si va fi pus la dispozitia instantei, la solicitarea acesteia.

Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine inregistrarea convorbirii si copii de pe procesele-verbale se pastreaza la grefa instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei. “

Instanta, interpretand intr-un sens restrict aceste dispozitii, afirma ca parchetul nu avea obligatia sa puna la dispozitie odata cu sesizarea instantei inregistrarile integrale efectuate in cauza , ci doar cele care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii.

Interpretand in sens restrictiv dispozitiile art. 91^3 CPP acest rationament este corect , dar, in acelasi timp,  incalca toate principiile si garantiile unui proces echitabil. 

Daca ar  exista o provocare in cauza, ar avea parchetul vreun interes sa inainteze acele inregistrari din care rezulta provocarea catre instanta? Evident ca nu, motivand ca  acele inregistrari nu privesc fapta supusa judecatii.

Am invocat in prezenta cauza incalcarea principiului loialitatii in adminstrarea probelor, mai exact existenta unei provocari din partea agentului sub acoperire si am solicitat instantei sa ceara DNA punerea  la dispozitie a tuturor mijloacelor de proba administrate in faza urmaririi penale, respectiv suporturile optice pe care s-au stocat convorbirile purtate in mediul ambiental.

Inregistrarile pe care le-am indicat in cererea pentru administrarea unor probe in aparare au fost puse la dispozitie de catre DNA cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, insa acestea nu au mai fost trimise instantei la momentul sesizarii acesteia.

Jurisprudenta recenta a CEDO privind art.6 din Conventie, statueaza  obligatia instantelor interne de a efectua o examinare atenta a materialului de urmarire penala atunci cand un acuzat invoca provocarea din partea agentilor sub acoperire  [a se vedea Ramanauskas impotriva Lituaniei, pct. 49-61; ; Bykov impotriva Rusiei , pct. 88-93 si Constantin si Stoian impotriva Romaniei, pct. 54 ].

Stabilirea lipsei provocarii revine parchetului, iar in lipsa unei atare probe contrare, instanta trebuie sa examineze faptele cauzei si sa ia masurile necesare pentru descoperirea adevarului in scopul determinarii daca a existat  sau nu o provocare, iar, in caz afirmativ,  trebuie sa traga concluzii in conformitate cu Conventia [a se vedea Ramanauskas impotriva Lituaniei pct. 70].

Instanta avand obligatia de a lamuri cauza sub toate aspectele, exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului (art. 287 CPP) si poate solicita DNA sa puna la dipozitie suportul original care contine inregistrarile integrale (art. 91^3 alin 3 CPP).

Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine (…) instantei de judecata, iar la cererea acesteia orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze (art. 65 CPP).

Din prisma art. 6 din Conventie – dreptul la un proces echitabil

Ca o garantie a respectarii drepturilor omului, Conventia prevede in art.6, pct.1 dreptul oricarei persoane la un proces echitabil: ”Orice persoana are dreptul de a-i fi examinata cauza in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, care va hotari (…) asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa.” 

Rezulta ca, in acceptiunea Conventiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente si anume: accesul liber la justitie; examinarea cauzei în mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil; examinarea cauzei de catre un tribunal independent, impartial, stabilit prin lege; publicitatea pronuntarii hotararilor judecatoresti.

Accesul efectiv la o instanta presupune dreptul de a avea acces la toate probele aflate la dosarul cauzei. Ducand mai departe acest rationament, Curtea a stabilit ca, in anumite circumstante, inadmisibilitatea unei probe decisive sau imposibilitatea contestarii unei probe importante administrate de partea adversa lasa fara continut dreptul de acces la o instanţă.

Aceste probleme sunt in mod traditional analizate prin prisma articolului 6 paragraf 1 – egalitatea armelor sau a articolului 6 paragraf 3 d) – citarea si interogarea martorilor, insa, ele pot intra in discutie si prin prisma principiului fundamental al accesului la justitie.


Drepturile salariale ale politistilor aflati la dispozitie


In urma formularii unor rapoarte in luna februarie 2012, ITPF Timisoara a stabilit faptul ca politistii aflati la dispozitie beneficiaza de anumite sporuri, care au fost incluse in salariul de baza prin Legea 285/2010 care reglementa salarizarea personalului pentru anul 2011.

Ulterior aceeasi salarizare s-a mentinut si in 2012 si 2013.

Dupa comunicarea raspunsului, urma ca ITPF Timisoara sa-l puna in executare si sa recalculeze salariile prin includerea acelor sporuri asa cum au fost stabilite.

Cum acest lucru nu s-a intamplat, urmatorul pas este de a solicita conducerii ITPF dispunerea masurilor legale pentru punerea in executare a raspunsului comunicat.Am atasat un model de solicitare la finalul articolului.

In cazul unui refuz din partea ITPF Timisoara va urma formularea unei cereri de chemare in judecata la instanta de contencios-administrativ.

De asemenea, in cazul unui refuz din partea ITPF, voi formula un memoriu catre Comisia de abuzuri din Camera deputatilor si Avocatul Poporului.

O scurta precizare privind faptul ca politistii din lotul “Albita” din cadrul ITPF Iasi beneficiaza de aceste sporuri incepand cu luna februarie 2013 si au primit si drepturile salariile restante de la momentul punerii la dispozitie.

Model solicitare


Inregistrarile audio-video din dosarul Moravita nu pot fi expertizate. DNA sustine ca nu exista suportul original


La termenul din data de 17 mai 2013, DNA a inaintat instantei adresa nr. 466/III/13/2013 referitoare la expertizele audio-video solicitate in cauza.Aceasta adresa o puteti citi in intregime la finalul articolului.

Dupa studierea acestor concluzii, este de mentionat urmatorul aspect :

“Inregistrarile sunt descarcate de fiecare data pe CD/DVD-uri, dupa care memoria aparatelor este stearsa ireversibil pentru a putea fi folosite in alte spete (in cazul organelor de urmarire penala).

Stergerea ireversibila din memoria aparatelor se datoreaza atat lipsei oricarei reglementari procedurale care sa permita sau sa prevada pastrarea/stocarea in acest mod, cat si a memoriei limitate a aparatelor. ” (fila 5, alin. 2 si 3)

In primul rand , din aceste afirmatii ar rezulta faptul ca DNA nu mai este in posesia suportului original pe care a fost stocata initial inregistrarea.

In al doilea rand, DNA invoca faptul ca nu exista reglementari procedurale care sa prevada aceasta obligatie de pastra/arhiva suportul original pe care sunt facute inregistrarile.

Potrivit art. 91^3 C.p.p. ” …  Suportul original se pastreaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, si va fi pus la dispozitia instantei, la solicitarea acesteia. Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine inregistrarea convorbirii (…) se pastreaza la grefa instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei.”

Din interpretarea acestui text de lege rezulta ca suportul original pe care a fost facuta initial inregistrarea se pastreaza la sediul parchetului, iar o copie de pe acest suport va fi inaintata instantei .

De asemenea, la solicitarea instantei , parchetul are obligatia de a pune la dispozitia instantei suportul original .

Serviciul tehnic al DNA  printre altele, asigura punerea in executare a autorizatiilor de interceptare si inregistrare a convorbirilor, comunicarilor si imaginilor (art. 90 lit. c din ROI al DNA ).

Totodata, Serviciul tehnic al DNA lucreaza dupa o anumita procedura de lucru ce cuprinde activitatile desfasurate pentru  transferarea si arhivarea pe suporturi optice a inregistrarilor efectuate in mediu ambiental.In acesta procedura de lucru este prevazuta obligatia de a pastra si arhiva suportul original pe care se face inregistrarea.

In data de 09.01.2013 am solicitat DNA, in temeiul Legii 544/2001, sa-mi comunice daca la nivelul Serviciului tehnic al DNA exista o procedura privind transferarea si arhivarea pe suporturi optice a inregistrarilor efectuate in mediu ambiental.

Raspunsul DNA a fost urmatorul :

“Informatiile solicitate se refera la activitati strict interne si confidentiale ale Serviciului tehnic, care nu fac obiectul comunicarii catre public.”

Daca intr-adevar DNA nu mai are suportul original , au incalcat nu numai prevederile codului de procedura penala , dar chiar propria metodologie de lucru existenta la nivelul Serviciului tehnic .

Concluzii DNA privind expertiza audio-video

 

 

 

 


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 104 other followers