Author Archives: valerian dragomir

Imunitate pentru infractiuni comise in numele luptei anticoruptie (II)


Prin rezolutia din data de 19.03.2012 procurorul-sef Valentin Selaru a respins plangerea impotriva NUP, considerand ca solutia dispusa de procurorul Viorica Stoica este legala.

In cele ce urmeraza voi face o scurta analiza a acestei rezolutii :

“Din actele premergatoare efectuate in cauza se retine ca D.V.  a fost cercetat in dosarul nr. 246/P/2010 al DNA , intitulat “Vama Moravita” care in prezent se afla pe rolul instantei de judecata.”

Aceasta constatare a procurorului este una eronata si denota faptul ca in speta nu au fost efectuate minime verificari, din moment ce dosarul in cauza era 269/P/2010, nicidecum 246/P/2010. Dosarul 246/p/2010 a fost dosarul cu care DNA a inceput cercetarile cand investigatorul VCM s-a aflat la SPF Deta.Ulterior, acest dosar a fost conexat cu dosarul 269/P/2010, iar cercetarile au fost efectuate in acesta din urma .

“In referire la sustinerile petentului potrivit carora investigatorul sub acoperire l-ar fi instigat la savarsirea infractiunilor cu privire la care este cercetat, se constata ca activitatea acestuia s-a desfasurat cu respectarea disp. art. 224^1-224^3 CPP. Astfel, crearea de oportunitati sau a conditiilor favorabile in vederea savarsirii unei infractiuni  nu trebuie confundata cu determinarea savarsirii acestora, intrucat rezolutia infractionala apartine persoanei vizate si nu poate fi imputata investigatorilor sub acoperire si, in orice caz, astfel de fapte nu se circumscriu ilicitului penal, fiind supuse doar unor remedii procesuale”.

Ar fi interesant de stiut cum anume a constatat procurorul sef Valentin Selaru ca activitatea investigatorului s-a desfasurat in conformitate cu dispozitiile invocate, din moment ce, asa cum am aratat si mai sus, nu a efectuat minime verificari privind aspectele sesizate de mine.Daca ar fi efectuat intr-adevar verificari ar fi constatat incalcarea de catre procurorul Claudia Rosu a  art. 224^2 alin.(4) lit. a si c care prevede ca ordonanta prin care este autorizat investigatorul sub acoperire trebuie sa cuprinda: indiciile temeinice si concrete care justifica masura si motivele pentru care masura este necesara si persoanele fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune .

In ordonanta de autorizare a investigatorului sub acoperire Voda Mihai Cristian emisa de procurorul Claudia Rosu la data de 03.09.2010 in dosarul 246/P/2010 nu sunt cuprinse nici persoanele vizate de ancheta si nici indiciile care sa justifice masura de folosire a investigatorului acoperit.De altfel, acest lucru reiese si din procesul-verbal de sesizare din oficiu intocmit de procurorul Claudia Rosu la aceeasi data in care aceasta se refera la SPF Deta ca fiind un punct de trecere a frontierei, prin care sunt introduse in Romania din Serbia cantitati de tigari.

Citez din procesul-verbal de sesizare din oficiu : “In 03.09.2010 procuror Claudia Rosu s-a sesizat din oficiu cu privire la urmatoarele aspecte : lucratori de politie din cadrul IJPF Timis, PCTF Deta, aflandu-se in exercitarea atributiilor de serviciu au primit sume de bani de la diferiti conducatori auto pentru a le permite trecerea peste frontiera in Romania din R. Serbia, fara efectuarea controlului vamal, a unor cantitati de tigari.In consecinta, urmeaza a se efectua cercetari fata de ofiterii si subofiterii de politie implicati sub aspectul savarsirii infractiunii de luare de mita “.

Despre celalalt aspect referitor la instigare, trebuie facute cateva precizari.In primul rand nu intra in atributiile procurorului de a se pronunta daca in cauza a existat sau nu o instigare.Acesta este atributul instantei de judecata.

In al doilea rand, trebuie sa analizam ce inseamna “crearea de oportunitati sau a conditiilor favorabile in vederea savarsirii unei infractiuni” .

In situatia in care “crearea de oportunitati sau a conditiilor favorabile in vederea savarsirii unei infractiuni” reprezinta de fapt o strategie ce are ca scop provocarea comiterii unei infractiuni asa cum s-a intamplat in dosarul Moravita, mai ales cand aceasta strategie este sustinuta direct, prin interventii directe ale persoanelor de la conducerea unor institutii ale statului, atunci avem de-a face cu o provocare, in sensul jurisprudentei CEDO.,

Principiul loialitatii probelor, care este constatat in practica CEDO si confirmat de intreaga practica judiciara  presupune ca se interzice folosirea oricarei strategii sau manopere ce are drept scop provocarea comiterii unei infractiuni sau obtinerea unui mijloc de proba, prin manopere dolozive.

Exista insa situatii cand “crearea de oportunitati sau a conditiilor favorabile in vederea savarsirii unei infractiuni”  nu reprezinta o provocare.

Un exemplu in acest sens este urmatorul :

“Intr-o zona din oras oamenii se confrunta cu furtul de autovehicule.Politia organizeaza o actiune si lasa o masina de lux intr-o zona neiluminata dupa care procedeaza la o supraveghere, panda, pentru prinderea infractorilor.”Intr-adevar rezolutia infractionala apartine persoanei care intentioneaza sa fure autovehiculul, politia nefacand altceva decat sa amplaseze masina in zona respectiva.In acest caz nu avem de-a face cu o provocare la comiterea de infractiuni.

Mai departe, in rezolutia de respingere a plangerii, procurorul sustine ca  “invinuirile aduse sunt neintemeiate, chiar daca vin in contradictie  cu opinia subiectiva a petentului nesustinuta de probe .

In primul rand, nu cade in sarcina celui care formuleaza plangerea penala de a administra probe care sa dovedesca existenta infractiunii de abuz in serviciu.

In al doilea rand, daca veti citi plangerea formulata de mine, veti vedea ca am indicat suficiente argumente care daca ar fi fost verificate s-ar fi putut constata existenta infractiunii de abuz in serviciu.Acest lucru insa nu s-a intamplat.De fapt, procurorul Viorica Stoica care a solutionat plangerea nici macar nu a procedat la audierea mea.

Urmand calea legala, am atacat rezolutia de NUP a procurorului Viorica Stoica la instanta competenta, respectiv Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Plangerea a fost inregistrata in dosarul nr. 2791/1/2012 si a fost judecata la data de 26 septembrie 2012, fiind solutionata de catre judecatorul Angela Dragne prin sentinta nr. 1295/2012 .

Fara a-si exercita rolul activ in virtutea caruia ar fi trebuit sa examineze cele aratate de mine in plangere, instanta a respins-o  ca nefondata, motivand sentinta la fel ca si procurorul care dispusese solutia de NUP.De altfel pasaje din rezolutia de NUP a procurorului Viorica Stoica se regasesc in sentinta pronuntata de ICCJ .


Imunitate pentru infractiuni comise in numele luptei anticoruptiei (I)


In luna iunie  2011, am formulat un memoriu catre Comisia de abuzuri din Camera Deputatilor, in care sesizam o serie de abuzuri comise de catre procurorii DNA Viorel Cerbu si Claudia Rosu, si sefi din cadrul Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, chestorul Buda Ioan si comisarul Iures Cornel.

In luna decembrie 2011 am primit  raspuns din partea Comisiei, prin care mi se comunica faptul ca memoriul a fost transmis catre Ministerul de Interne, Consiliul Superior al Magistraturii si Directia Nationala Anticoruptie pentru verificarea celor sesizate.

Consiliul Superior al Magistraturii a transmis memoriul catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de urmarire penala si criminalistica, constituindu-se astfel dosarul penal nr. 1146/P/2011, in care urma a se face verificari cu privire la abuzurile comise de catre procurorii DNA Viorel Cerbu si Claudia Rosu si sefi din Politia de Frontiera, respectiv chestorul Buda Ioan si comisarul Iures Cornel.

Prin rezolutia din 13 ianuarie 2012 procurorul Viorica Stoica din cadrul Parchetului de pe langa ICCJ a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitii Viorel Cerbu, Claudia Rosu, Buda Ioan si Iures Cornel, cercetati in dosarul 1146/P/2011 sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prevazuta de art. 246 C.penal, “intrucat din verificarile efectuate in cauza a rezultat ca faptele nu exista”.

In aceasta rezolutie de NUP, procurorul Viorica Stoica invoca “nemultumirea mea fata de solutia adoptata” (si anume trimiterea in judecata) “care nu poate conduce la concluzia intrunirii elementelor constitutive ale infractiunii” .Totodata procurorul Viorica Stoica mai “motiveaza” ca “magistratii procurori solutionand cauza si dispunand o solutie -intamplator defavorabila petentului – nu au facut altceva decat sa indeplineasca activitati si acte atribuite in competenta lor prin lege, motiv pentru care in sarcina acestora nu se poate retine vreo fapta penala”.

Impotriva acestei rezolutii am formulat plangere catre procurorul ierarhic superior conform art. 278 CPP, in care am reiterat argumentele si probele care sa sustina acuzatia de abuz in serviciu.

Intai de toate vreau sa precizez faptul ca in memoriul formulat nu mi-am manifestat nemultumirea pentru faptul ca am fost trimis in judecata, ci am indicat in mod clar  abuzurile care au fost comise in dosarul Moravita.Din pacate nici una din faptele enumerate de mine in continutul sesizarii trimise comisiei de abuzuri  nu a facut obiectul unei examinari punctuale de catre doamna procuror STOICA, domnia sa preferand sa isi fundamenteze solutia de NUP in mod exclusiv pe baza analizei presupusei motivatii care m-a determinat sa sesizez comisia de abuzuri.

Pe scurt, iata cateva din argumentele care sustin existenta savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanei de catre chestorul de politie Ioan BUDA- Inspectorul General al IGPF, procurorii Viorel CERBU si Camelia ROSU din cadrul DNA  si comisarul de politie Cornel IURES –fost inspector sef al  IJPF Timis (plangerea o puteti citi integral la finalul articolului) :

   1. Emiterea in mod abuziv a unei dispozitiei de mutare fictiva de la Inspectoratul Judetean de Jandarmi Bihor la Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Timis si incadarea in functia de agent de politie la  IJPF Timis-Sectorul Politiei de Frontiera Deta,  a unui lucrator de politie DGA cu identitatea conspirata VODA MIHAI CRISTIAN, de catre seful IGPF si seful IJPF Timis cu incalcarea tuturor normelor legale in vigoare ce reglementeaza mutarea, transferul, incadrarea sau numirea in unitatile Ministerului Administratiei si Internelor.

Astfel, in baza dispozitiei sefului IJPF Timis nr. S1109279/30.08.2010, incepand cu data de 15.08.2010 lucratorul DGA cu identitate fictiva Voda Mihai Cristian a fost numit in functia de agent II la tura 3 serviciu din cadrul SPF Deta, cu 19 zile inainte de data inregistrarii dosarului penal nr. 246/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti in care acesta urma sa fie introdus in calitate de investigator sub acoperire, fara ca vreun act normativ sa prevada posibilitatea derularii unei asemenea activitati.

2.Depasirea prerogativelor legale de catre procurorii Claudia ROSU si Viorel CERBU prin autorizarea efectuarii unor activitati investigative acoperite de catre lucatorul DGA cu nume de cod  VODA MIHAI CRISTIAN, intr-o calitate oficiala (politist de frontiera) pe care acesta a dobandit-o si a exercitat-o in mod NELEGAL cu sprijinul nemijlocit al factorilor de conducere din cadrul IGPF si IJPF Timis.

3.  Depasirea prerogativelor legale conferite procurorilor de caz DNA prin solicitarea de catre acestia si obtinerea sprijinului Sefului IGPF si al sefului IJPF Timis in detasarea mea nelegala din cadrul Sectorului Politiei de Frontiera DETA in cadrul  Sectorului Politiei de Frontiera MORAVITA.

Implicarea directa a DNA in emiterea dispozitiei mele de detasare rezulta in mod indubitabil din urmatoarele fapte sau imprejurari ;

 ·      Discutiile purtate la data de 25.10.2010 intre Voda Mihai Cristian, B.F si S.A. in care Voda afirma ca el este cel care m-a detasat la Moravita si el este cel care ma tine acolo;discutiile sunt transcrise invol 23, file 398- 399, orele 17.33-17.37,  20.24-20.42 si vol 23, fila 402, orele 20.36-20.42.

 ·     Discutia purtata la data de 25.10.2010 intre Voda Mihai Cristian, B.F. si S.A.,intre orele 20.42-21.00, netranscrisa in continutul proceselor-verbale de organele de cercetare penale, in care Voda vorbeste despre interventiile facute in data de 08.10.2010, in momentul primirii dispozitiei de detasare.

·     Inregistrarile audio-video din data de 27.09.2010, intre orele 20.00-24.00, NEREDATE in continutul proceselor verbale intocmite de catre organele de cercetare penala , din care rezulta clar faptul ca Voda Mihai Cristian a intervenit in detasarea mea la SPF Moravita; discutiile au fost inregistrate asa cum rezulta din procesul-verbal incheiat de Voda la data de 28.09.2010, existent in volumul 1, fila 126.

·    Inexistenta suportului magnetic pe care investigatorul VODA ,in procesul verbal din data de 03.10.2010 existent in volumul 1 fila 127 sustine ca  s-au fixat inregistarile pe care el le-a efectuat in  data de 03.10.2010 la restaurantul Thalia din Timisoara , inregistrari din continutul carora ar rezulta in mod clar demersurile efectuate de investigatorul Voda si sprijinul acordat de catre IJPF Timis si IGPF pentru realizarea detasarii mele ilegale.

            4.   Solicitarea si obtinerea de catre procurorii DNA a sprijinului sefului IGPF si IJPF Timis pentru detasarea investigatorului Voda Mihai Cristian impreuna cu mine si cu agentul Budris Florin de la Sectorul Politiei de Frontiera Deta la Sectorul Politiei de Frontiera Moravita in conditiile in care, DGA, prin adresa cu nr. P/1233049/S.A./05.10.201 (vol. 2, fila 1-2 dosar) sesiza DNA in legatura cu  implicarea unor cadre din conducerea IGPF si IJPF Timis in savarsirea infractiunilor de coruptie, citez:” […] o alta parte din bani este data superiorilor din conducerea IJPF Timis si IGPF  pentru asigurarea mentinerii lor pe functiile pe care le detin in prezent in cadrul SPF Moravita

In acest mod, prin solicitarea si obtinerea sprijinului IGPF si IJPF Timis  in derularea actiunilor investigative intreprinse la nivelul DNA, procurorul Cerbu, fara a efectua nici un fel de verificari prealabile referitoare la veridicitatea si  pertinenta sesizarilor DGA referitoare la persoanele cu functii de conducere din cadrul IGPF si IJPF Timis implicate in acte de coruptie, a devoalat in mod nepermis secretul actiunilor intreprinse de DNA fata de persoanele susceptibile de implicare in activitati infractionale , creeand astfel premisele favorabile sustragerii acestora din contextul starilor de fapt care ar fi putut releva implicarea sau neimplicarea lor in savarsirea infractiunilor investigate de catre DNA.

      5.   Emiterea si punerea la dispozitia lucratorului DGA cu nume de cod VODA MIHAI CRISTIAN, prin incalcarea dispozitiilor legale in vigoare,  a cartii de identitate eliberate lucratorului DGA cu numele conspirat VODA MIHAI CRISTIAN, inainte ca acesta sa fie autorizat ca si investigator sub acoperire si inainte de inregistrarea unei cauze penale la unitatea de parchet.

Asa cum am precizat, plangerea impotriva rezolutiei de NUP a fost solutionata de procurorul ierarhic superior, si anume de procurorul sef al Sectiei de urmarire penala si criminalistica, Valentin Horia Selaru, actualmente judecator la ICCJ Sectia penala.

Despre raspunsul acestuia cat si despre solutia data apoi de ICCJ, in partea a doua a articolului.

Cititi aici Plangere impotriva NUP


Urmeaza…


Dupa o absenta de o luna de zile, saptamana aceasta voi publica doua articole destul de interesante, si anume Imunitate pentru infractiuni comise in numele luptei anticoruptie si Legalitatea numirii lui VCM la IJPF Timis si raspunsul DNA in aceasta chestiune.


Instantele nationale vor putea cere CEDO avize consultative – Protocolol nr. 16 la Conventie


Protocol nr. 16 la Conventia Europeana a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale creeaza cadrul pentru ca instantele supreme din Inaltele Parti Contractante (statele semnatare) sa obtina de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului avizul asupra unor chestiuni de principiu legate de interpretarea sau aplicarea drepturilor si libertatilor definite de Conventia Europeana si de protocoalele sale.

Instanta solicitanta poate solicita un aviz consultativ numai in contextul unei cauze pendinte in fata sa. Instanta solicitanta  trebuie sa precizeze motivele solicitarii sale si va furniza cadrul juridic si de fapt relevante din cauza pendinte.
Cererea este examinata de un complet de 5 judecatori ai Marii Camere, care va decide daca va accepta cererea de aviz consultativ.In cazul unui refuz, acesta va fi motivat.

In cazul in care se admite cererea, Marea Camera emite avizul consultativ.

Avizul consultativ nu este obligatoriu pentru instanta solicitanta.

In cazul formularii unei cereri catre CEDO pentru un aviz consulatativ, cauza pendinte din fata instantei nationale se suspenda.

Protocolul va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de trei luni de la data la care zece Inalte Parti Contractante la Conventie si-au exprimat consimtamantul de a fi legate prin protocol.

Protocolul nr. 16 la Conventie


Incalcarea art. 6 par. 2 din Conventie in dosarul Moravita 1


Incalcarea art. 6 par. 2  din Conventie  care prevede ca :

   “ Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. “

 Aceasta incalcare trebuie analizata sub doua aspecte:

I.Incalcarea prezumtiei de nevinovatie de catre instanta de judecata prin instituirea obligatiei “de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei”

 II.Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin suspendarea din functie, in mod illegal, de catre IJPF Timis, ca urmare a obligatiei instituite de instanta de penal

 ***

I.Prezumtia  de  nevinovatie  reprezinta  o  garantie  specifica  in  materie  penala  si,  ca  orice  alt drept reglementat de Conventie, caracterul ei nu trebuie sa fie nici teoretic si nici iluzoriu.

Conform jurisprudentei sale, Curtea a stabilit ca prezumtia de nevinovatie este incalcata daca, fara stabilirea legala in prealabil a vinovatiei unui invinuit si, in special, fara ca acesta sa fi avut ocazia sa exercite drepturile apararii, o hotarare judecatoreasca data in privinta sa reflecta sentimentul ca el este vinovat. Este suficient, chiar in absenta unei constatari oficiale, sa existe un argument care sa sugereze ca judecatorul il considera pe acuzat vinovat (a se vedea Minellii impotriva Elvetiei, 25 martie 1983, pct. 37, Seria A nr. 62 si McHugo impotriva Elvetiei nr. 55705/00, 12 mai 2005).

In aceste conditii putem afirma ca prezumtia de nevinovatie a fost incalcata initial chiar de catre instanta de penal, in momentul in care a instituit obligatia „de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei” , fara a tine cont de dispozitiile art. 65 alin. 1 din Legea 360/2002 privind Statutul politistului, care prevede ca „in cazul in care (…) politistul (…) a fost trimis in judecata, mentinerea sa in activitate se hotaraste dupa solutionarea definitiva a cauzei” .

Trebuie avut in vedere faptul ca dispozitiile Legii 360/2002 sunt dispozitii speciale care se aplica cu prioritate fata de dispozitiile generale ale Codului de procedura penala, conform principiului “lex speciali derogat generali”.

Astfel, avand in vedere dispozitiile art. 65 alin 1 din Legea 360/2002 citat mai sus si ale art. 69 alin. 1 lit. i din aceeasi lege care prevede ca „ Incetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului (…) are loc cand este condamnat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva (…) , putem concluziona ca judecatorul care a instituit obligatia „de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei” ma considera vinovat inainte de a incepe judecarea cauzei, anticipand o hotarare de condamnare .

In data de 20.04.2012, la aproximativ un an de la instituirea obligatiei, acelasi judecator a dispus inlaturarea obligatiei de a nu exercita profesia de politist, invocand dispozitiile legale existente in domeniu (Legea 360/2002), legislatie care era in vigoare si la momentul instituirii obligatiei dar pe care nu a dorit sa o ia in  considerare.

II. In conformitate cu principiile stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prezumtia de nevinovatie stabilita la art. 6 par. 2 este relevanta nu numai in actiunea penala, dar si in alte cauze in care instantele nationale nu au trebuit sa stabileasca problema vinovatiei, scopul sau esential fiind sa previna orice autoritate nationala sa reflecte opinia ca reclamantul este vinovat inainte ca acesta sa fie gasit vinovat conform legii (a se vedea Allenet de Ribemont impotriva Frantei, 10 februarie 1995, pct. 35-36, Seria A nr. 308).

Prin dispozitia de suspendare din functie din data 08.05.2011, dispusa de IJPF Timis s-a incalcat dreptul de a fi prezumat nevinovat pana la pronuntarea unei hotarari definitive de condamnare , aceasta fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor legale in vigoare.

Situatiile in care politistii pot fi suspendati sau pusi la dispozitie sunt expres si limitativ prevazute de Legea 360/2002 privind Statutul politistului. Astfel art.65 alin. (2)  prevede ca :” Politistul (…) care este judecat in stare de libertate este pus la dispoziţie , in timp ce  alin. (3)  prevede ca :  Politistul arestat preventiv se suspenda din functie.

 Astfel, se poate observa ca singura situatie in care intervine suspendarea din functie a politistului este atunci cand se dispune fata de acesta masura arestarii preventive .

Desi art. 65 alin. (1) din Legea 360/2002 prevede ca “in cazul in care  politistul a fost trimis in judecata, mentinerea sa in activitate se hotaraste dupa solutionarea definitiva a cauzei”, IJPF a dispus  suspendarea din functie si dupa incetarea starii de arest preventiv, ceea ce demonstreaza ca institutia ma considera deja vinovat la acel moment, nedorind mentinerea mea in activitate pana la pronuntarea unei hotarari definitive.

In fata instantelor nationale, reprezentantul IJPF Timis a sustinut faptul ca suspendarea mea din functie fusese dispusa in urma instituirii de catre instanta penala a obligatiei „de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei” (dosarul 8801/30/2011 avand ca obiect anularea dispozitiei de suspendare)

Dispozitiile art. 16 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara prevad ca hotararile judecatoresti trebuie respectate si aduse la indeplinire in condiţiile legii.

In cazul de fata , hotararea instantei penale prin care s-a instituit obligatia  de a nu exercita profesia de politist  nu putea fi adusa la indeplinire in conditiile legii, ci cu incalcarea Legii 360/2002 privind Statutul politistului, care prevedea ca suspendarea are loc doar in situatia in care politistul este arestat.

 Curtea Europeana a stabilit ca prezumţia de nevinovatie consacrata de art. 6 par. 2 se numara printre elementele noţiunii de proces echitabil in materie penala impus de art. 6 par. 1 (Deweer impotriva Belgiei, 27 februarie 1980, § 56, seria A nr. 35) si trebuie interpretata in lumina jurisprudentei sale.

 In speta de fata, relevanta este cauza Tehanciuc impotriva Romaniei nr. 20286/08 in care Curtea a stabilit prin decizia de inadmisibilitate pronuntata in data de 22 noiembrie 2011 ca suspendarea  din functie in momentul trimiterii in judecata nu incalca prezumtia de nevinovatie daca aceasta este prevazuta de lege.In cauza amintita, Curtea a retinut ca reclamantul de profesie lucrator vamal a fost suspendat din functie in temeiul art. 79 din Legea 188/1999.

Astfel, per a contrario, masura suspendarii luata de o institutie fara ca ea sa rezulte din lege reprezinta  o incalcare a prezumtiei de nevinovatie garantata de art.6 § 2 din Conventie (a se vedea Tehanciuc impotriva Romaniei 20286/08,  22 noiembrie 2011,pct. 19) . 


Incalcari ale procesului echitabil in dosarul Moravita 1


Cauza Moravita 1 este o cauza in desfasurare pe rolul Curtii de Apel Timisoara.

Pe parcursul judecarii dosarului pot aparea , in opinia mea, incalcari ale dreptului la un proces echitabil de care ar trebui sa beneficieze orice persoana acuzata.

Astfel, am hotarat  infiintarea unei pagini in cadrul blogului intitulata “Incalcarea procesului echitabil in dosarul Moravita 1 – cauza in desfasurare”  (situata in partea din dreapta) in care voi  expune argumentele privind incalcarile care au fost, precum  si cele care vor avea loc in acest dosar complex.

Aceste posibile incalcari ale procesului echitabil reprezinta punctul meu de vedere si se refera la echitatea procedurii de judecata in ansamblul ei.Ele pot fi invocate de oricare dintre inculpati.

In opinia mea , pana in momentul de fata, sunt trei incalcari in aceasta cauza, argumentele le puteti citi in paginile infiintate in acest sens, astfel :

-incalcarea art. 6 par. 1 din Conventie – necompetenta instantei de judecata

-incalcarea art. 6 par. 2 din Conventie – incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin instituirea de catre instanta a obligatiei “de a nu exercita profesia pana la solutionarea definitiva a cauzei”

-incalcarea art. 6 par. 3 lit. d din Conventie – modul de audiere a investigatorilor cu identitate reala


Egalitatea armelor


La ultimul termen de judecata in dosarul Moravita – lotul 1 au fost audiati investigatorii cu identitate reala si cei cu identitate protejata.

Voi discuta  despre un aspect deosebit de important, acela al procedurii de audiere a investigatorilor si respectarea de catre instanta de judecata a garantiilor procesului echitabil, mai exact, a  principiului egalitatii armelor.

In jurisprudenta CEDO, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii in fata unui tribunal, fara ca una din ele sa fie avantajata in raport cu cealalta parte din proces. Acest principiu impune ca fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa în conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu „adversarul” ei  (cauza Ankerl contra Suediei,  cauza Niderost – Huler contra Suediei).

In primul rand , trebuie sa facem deosebirea intre investigatorii cu identitate reala si investigatorii cu identitate protejata.

Investigatorii cu identitate reala, in speta Nicsici si Brebenoiu, au fost audiati in calitate de martori prin intermediul mijloacelor audio-video, cu imaginea si vocea distorsionate, conform art.86^2 CPP.

Textul de lege de la art. 86^2 CPP se refera la martorii a caror identitate nu este cunoscuta de catre inculpati. In conditiile in care investigatorii au actionat sub identitatea lor reala fiind cunoscuti de inculpati chiar de dinainte de a incepe investigatia, nu exista niciun motiv pentru care a fost necesara audierea celor doi avand imaginea si vocea distorsionate.

De altfel, instanta nu a oferit niciun motiv pentru care cei doi investigatori cu identitate reala au fost audiati cu imaginea si vocea distorsionata, iar art. 86^2 CPP, in opinia mea,  nu poate fi aplicabil in aceasta situatie.

La fel se va proceda si in cazul investigatorului sub acoperire, Voda, care va fi audiat de catre instanta in conditiile art. 86^2 CPP. Problema care se pune este daca este necesar si echitabil audierea acestuia cu vocea si imaginea distorsionata.

In primul rand, art. 86^2 CPP prevede ca “Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea si vocea distorsionate, astfel incat sa nu poata fi recunoscut”. Din interpretarea acestui text rezulta faptul ca legiuitorul a lasat la aprecierea instantei aceasta modalitate de audiere (“…poate fi ascultat…”).Totodata rezulta si faptul ca audierea prin asemenea mijloace este necesara pentru ca martorul sa nu poata fi recunoscut.

Prin urmare , in masura in care investigatorul sub acoperire este cunoscut de catre inculpati, nu exista niciun motiv pentru care ar mai fi necesar distorsionarea vocii si a imaginii.

Totodata, trebuie sa facem diferenta intre martorii anonimi a caror identitate si infatisare nu este cunoscuta iar atunci audierea cu distorsionarea vocii si imaginii este justificata, si situatia in care infatisarea investigatorului sub acoperire este cunoscuta de catre inculpati.

Procedura audierii investigatorilor prin intermediul mijloacelor audio-video nu ofera inculpatilor  posibilitatea de a analiza gesturile si comportamentul investigatorilor pentru a le putea contesta credibilitatea.

De altfel, in aceasta maniera, nici instanta de judecata  nu are posibilitatea de a analiza credibilitatea afirmatiilor  prin observarea  comportamentului si limbajului non-verbal al persoanelor audiate.

Este adevarat ca instanta poate aprecia credibilitatea prin coroborarea declaratiei investigatorului cu alte mijloace de proba.Dar daca in speta se invoca o provocare din partea agentului sub acoperire precum si folosirea unor strategii si manopere dolozive pentru obtinerea probelor, atunci este absolut necesar ca instanta in timpul audierii sa aiba un contact vizual cu investigatorul audiat pentru a-i putea observa reactiile si gesturile acestuia la anumite intrebari adresate de catre avocatul apararii.Toate acestea in contextul in care, daca in cauza se invoca o provocare din partea agentului statului, instanta are obligatia de a examina si de a lamuri cauza sub toate aspectele in vederea aflarii adevarului  si sa actioneze in consecinta.

Audierea investigatorilor prin intermediul mijloacelor audio-video cu imaginea si vocea distorsionate ridica o alta problema.Nu exista nicio garantie ca persoana audiata este investigatorul sau ca in sala nu sunt prezente si alte persoane care sa-l ajute sa raspunda la intrebarile inculpatilor. O solutie ar fi fost ca in sala in care era prezent investigatorul sa se fie un alt judecator care sa se asigure ca totul se desfasoara in conditiile legii, sa procedeze la identificarea persoanelor audiate, care sa ia masuri  si sa se asigure ca nu sunt prezente alte persoane in sala care sa influenteze sau sa ajute martorul , iar la terminarea sedintei sa incheie un proces verbal  urmand a fi depus la dosarul cauzei.

Din analiza jurisprudentei CEDO ( Kostovski contra Olanda, Van Mechelen  si altii contra Olanda – incalcare art. 6 alin. 3 lit d din Conventie) rezulta ca trebuie   asigurat   un   echilibru  intre   protectia drepturilor martorilor  si garantiile dreptului la aparare al acuzatului.

Procedura din fata instantei poate compensa dificultatile cu care   se   confrunta   apararea   atunci   cand,   spre   exemplu,   judecatorul   a   putut   interoga   martorul pentru   a-si   forma   o   parere   asupra   personalitatii   sale  si   pentru   a   putea   evalua   credibilitatea acestuia.Curtea  reclama,  in acest sens, existenta  unui contact   vizual   cu   martorul   pentru   a   oferi   apararii   posibilitatea   de  a   observa   comportamentul acestuia  si limbajul non-verbal.

 

 


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 107 other followers