Statul clona (III) – A fost sau nu a fost FBI?


Intr-un articol aparut in data de 03 octombrie 2011 in ziarul National, referitor la operatiunea DGA in dosarele privind coruptia din vami, se preciza  ca „In ciuda zvonurilor ca ar fi fost asistati indeaproape de parteneri straini, conducerea DGA confirma, pentru prima data,  ca Operatiunea „Vami Curate” a fost una suta la suta romaneasca, in formula DGA – DNA – SRI„.

De la bun inceput precizez ca aceste zvonuri la care se face referire nu au aparut niciodata  in presa.Nici un ziar,  site de stiri sau televiziune nu a vorbit vreodata  de asa ceva .Nicio persoana nu a facut vreo declaratie ca actiunea DGA ar fi fost asistata de parteneri straini.

A existat intr-adevar un zvon ca actiunea DGA a fost sprijinita de FBI, insa acest zvon a fost la nivelul de barfa intre lucratorii din politia de frontiera.

Dar , daca conducerea DGA  a adus vorba  despre sprijin extern, analizam astazi posibilitatea ca actiunea DGA sa fi fost sprijinita de FBI, lasandu-va pe voi sa trageti singuri  concluziile.

Probabil, cadrul juridic cel mai evoluat în acest domeniu este cel aparţinând Statelor Unite ale Americii, care a făcut primii paşi către instituţia investigatorului acoperit la începutul anilor 80, prin adoptarea şi punerea în aplicare a unui pachet de acte normative destinate combaterii activităţilor mafiote desfăşurate de anumite grupuri infracţionale, organizate, în general, pe criterii etnice şi de rudenie.

Principalul organ de urmărire penală al Statelor Unite ale Americii  care foloseşte această instituţie este Biroul Federal de Investigaţii (FBI) , a cărui competenţă materială cuprinde întreaga gamă de activităţi ilicite.

Datorită experienţei acumulate, Biroul Federal de Investigaţii a întocmit un manual, denumit în continuare „Manualul Biroului Federal de Investigaţii”, care conţine metodologia şi bunele practici în folosirea investigatorului acoperit, manual adoptat, în parte sau în totalitate şi de către celelalte organe judiciare federale. Totodată, acest document reprezintă un model pentru multe state europene, care se află în fazele incipiente de folosire a investigatorului acoperit, printre care si Romania.

În conformitate cu Manualul Biroul Federal de Investigaţii, folosirea tehnicilor sub acoperire, inclusiv cele referitoare la persoane juridice, sunt esenţiale în detectarea, prevenirea şi cercetarea penală a infracţiunilor circumscrise „infracţionalităţii gulerelor albe, corupţiei, terorismului, criminalităţii organizate, substanţelor supuse controlului naţional şi alte domenii prioritare de investigare”.

Conform Manualului Biroului Federal de Investigaţii, prin „activităţi sub acoperire se înţeleg orice activităţi cu caracter investigativ ce implică folosirea unui nume sau a unei identităţi falsificate, de către un angajat al Biroului  Federal de Investigaţii sau al unei alte agenţii federale, statale sau locale ce lucrează în cooperare cu Biroul Federal de Investigaţii”. Comparativ cu legislaţia noastră, în Statele Unite ale Americii este permisă implicarea în operaţiuni sub acoperire şi a unor colaboratori FBI, alte persoane decât angajaţii Biroului Federal de Investigaţii, specialişti sau experţi în anumite domenii (ex. în domeniul IT, chimie, etc), a căror calificare profesională este necesară soluţionării cazului respectiv.

Cu privire la persoana competentă să supravegheze operaţiunile sub acoperire, Manualul Biroului Federal de Investigaţii precizează faptul că aceasta poate fi un procuror sau un şef de secţie aparţinând unei divizii operative, judiciare, din cadrul Departamentului de Justiţie.Legislaţia americană permite aprobarea unei operaţiuni sub acoperire şi de către conducerea Biroul Federal de Investigaţii, spre deosebire de legislaţia română, unde acest lucru este atributul în exclusivitate al magistratului.

Probabil cel mai sensibil subiect îl constituie participarea în activităţi ilegale a angajaţilor sub acoperire, aspect ce nu este în totalitate lămurit nici în legislaţia românească.

Conform legislatiei americane, investigatorului sub acoperire, pe timpul desfăşurării activităţii sub identitate falsă, îi este interzisă:

  • participarea la orice fel de acte de violenţă, cu excepţia celor de autoapărare
  • iniţierea sau instigarea la comiterea de acte ilicite neautorizate
  • participarea la activităţi investigative considerate ilegale prin lege sau neautorizate

 

Cel mai controversat aspect al instituţiei investigatorului acoperit,  atât  în legislaţia românească, cât şi în cea occidentală, rămâne cel îl legătură cu posibila „provocare” exercitată de către acesta. Din punctul de vedere al legislaţiei federale, prin provocarea unei persoane se înţelege împrejurarea în care un reprezentant al guvernului induce în conştiinţa acesteia, predispoziţia comiterii unui act ilicit, înainte ca această persoană să fi luat o hotărâre infracţională, cu scopul ca actul ilicit să fie comis şi vinovatul tras la răspundere penală.

In acelasi articol din ziarul National, seful „acoperitilor” afirma ca „unul dintre baietii pentru Stamora a avut un instinct formidabil si, atunci cand a fost intrebat daca vrea musai la Moravita, a ridicat sictirit din umeri si a spus ca lui i-ar conveni mai mult Deta. Ceea ce a mai rispit din banuieli.  Am pierdut ceva saptamani pana ce a ajuns la Stamora, dar a meritat.” El nu precizeaza insa de ce a fost nevoie ca investigatorul sub acoperire sa vina intai la Deta , si apoi la Moravita.

Raspunsul este pentru ca scenariul a fost creat pentru  atragerea unui politist, in speta un ofiter, cu care impreuna sa fie mutat la Stamora-Moravita, facilitandu-i patrunderea in randul politistilor de acolo ,in scopul de a obtine probe in cauza.

Aceasta manevra se regaseste in Manualul FBI privind investigatorul sub acoperire sub denumirea  atragerea unui tert.Pentru acoperirea acestui aspect, investigatorul de la Moravita a fost autorizat sa  deruleze operatiuni disimulate de natura sa conduca la crearea unor imprejurari susceptibile sa determine cercetarea sa pentru savarsirea unor fapte penale referitoare la regimul trecerii de bunuri peste frontiera„.

Conform legislatiei americane, o operaţiune sub acoperire ce implică atragerea unui terţ într-o activitate ilicită,  poate fi autorizată numai dacă oficialul competent să emită autorizarea consideră că sunt întrunite următoarele:

  1. natura ilegală a activităţii este clar percepută de către suspect/terţ
  2. natura ofertei plasate de către investigator este justificată, în raport de actul ilicit la care terţul este invitat să participe
  3. există o prezumţie reală conform căreia implicarea terţului va duce la descoperirea activităţii ilicite
  4. există motive întemeiate a se presupune că terţul este implicat, a fost implicat sau intenţionează a se implica în actele ilicite investigate ori în acte ilicite similare
  5. sau, se conturează oportunitatea comiterii unui act ilicit astfel încât există indicii temeinice că orice persoană va fructifica această ocazie, ori este predispusă a se implică în actele ilicite propuse”

 In legislatia noastra, acest lucru este interzis prin art. 68 din Codul de procedura penala care prevede ca este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe.
De asemenea, este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.

De altfel , modul de abordare al Curtii Europene a Drepturilor Omului privind cauzele cu investigatori se reduce la o intrebare scurta si concisa, si anume daca fara interventia  investigatorului, persoana in cauza ar fi putut sa savarsesca faptele retinute in sarcina sa.

Manualul FBI al investigatorului sub acoperire prevede ca , inainte de fiecare operatiune,  fiecare agent sub acoperire va fi instruit cu privire la faptul că nu îi este permis să se implice în acte de violenţă, să iniţieze şi să coordoneze activităţi ilicite, să folosească metode ilegale de investigare, să aibă un comportament contrar restricţiilor profesionale ale Biroului Federal de Investigaţii ori ale Parchetului General, cu excepţia cazurilor fortuite, şi nu se va implica în nici un act ilicit ce nu face subiectul autorizării.

Investigatorul sub acoperire va fi instruit cu privire la ilegalitatea provocării.

In final va prezint printre primele si cel mai cunoscut caz în care s-au folosit investigatori sub acoperire în Statele Unite Ale Americii : Afacerea Abscam, operaţiune ce a fost iniţiată în anul 1978 şi încheiată în 1980.

  Afacerea Abscam a fost iniţiată de Biroul teritorial din Long Island al Biroului Federal de Investigaţii, având ca obiect, iniţial, traficul de obiecte furate, ulterior transformându-se într-un caz de corupţie. În final, operaţiunea a dus la arestarea şi condamnarea mai multor senatori, deputaţi, membrii ai consiliului Primăriei din Philadelphia, primarul oraşului Camden, New Jersey şi a unui inspector de le Serviciul de Emigrări.

  Biroul Federal de Investigaţii a înfiinţat o companie fantomă, cu numele „Abdul Enterprises” SRL, în 1978, după care un investigator sub acoperire, care pretindea că este om de afaceri şi „şeik” din Orientul-Mijlociu, a intrat în legătură cu mai mulţi oameni politici, care în schimbul unor favoruri financiare, i-au promis că vor interveni pe lângă diferiţi funcţionari publici. Pentru a crea impresia unei situaţii financiare deosebite, pretinsul „şeik” a închiriat, în numele Biroului Federal de Investigaţii, un apartament de lux în capitala SUA – Washington DC, un yacht în Florida şi mai multe camere de hotel în New Jersey, locaţii pe care le-a folosit cu ocazia întâlnirilor de „afaceri” avute cu politicienii americani. Printre solicitările agentului sub acoperire, presupusul om de afaceri, dorea să obţină azil politic în Statele Unite ale Americii, să investească în afaceri profitabile din Statele Unite ale Americii şi să primească ajutor politic în vederea retragerii unor importante sume de bani din Orientul-Mijlociu.

 Întreaga operaţiune a fost gândită şi coordonată de Melvin Weinberg, un cunoscut escroc american, care, după ce şi-a ispăşit pedeapsa, a fost angajat de către Biroul Federal de Investigaţii în acest scop.

  După ce această anchetă a fost făcută publică, o serie de întrebări au fost ridicate de către opinia publică şi mass-media în legătură cu posibilitatea ca cei incriminaţi în dosar să fi fost provocaţi de către investigatorul acoperit, mai ales că mulţi dintre inculpaţi făceau parte din viaţa politică, lucru ce a determinat apariţia „Metodologiei Parchetului General de folosire a Investigatorilor Acoperiţi de către Biroul Federal de Investigaţii”, cunoscută şi sub numele de „Regulamentul lui Civiletti”

Poate ca si la noi este nevoie de o lege care sa reglementeze in mod clar institutia investigatorului sub acoperire.


 


Spune-ti parerea...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: