DNA versus CEDO


Cerere CEDO

In 1 august 2011 am sesizat Curtea Europeana a Drepturilor Omului privind retinerea si arestarea mea in februarie 2011.

Pe scurt voi face cateva precizari privind derularea evenimentelor si argumentarea cererii.

  • In data de 08.02.2011, ofiteri si agenti din cadru Directiei Generale Anticoruptie, au descins la locuinta mea din Timisoara, la ora 06.00 pentru efectuarea unei perchezitii domiciliare.Perchezitia s-a desfasurat intre orele 06.00-09.00.
  • La ora 09.00 mi s-a adus la cunostinta de catre ofiterul DGA ca are un mandat de aducere pe numele meu  si ca trebuie sa-l insotesc la sediul Directiei Nationale Anticoruptie din Bucuresti.
  • La ora 14.00, am fost imbarcat intr-un autocar, impreuna cu ceilalti retinuti in dosar si am inceput deplasarea spre sediul Directiei Nationale Anticoruptie din Bucuresti.
  • In jurul orei 21.30 am ajuns la sediul DNA din Bucuresti, dupa ce am parcurs aproximativ 600 de kilometri, distanta dintre Timisoara si Bucuresti.
  • Dupa aproximativ 13 ore de asteptare, la ora 10.30 a doua zi, am fost adus in fata procurorului.
  • La ora 10.55 mi s-a adus la cunostinta ordonanta de retinere pe perioada 09.02.2011 ora 10.55 pana la 10.02.2011 ora 10.55.
  • Dupa o asteptare de aproximativ 2 ore la Curtea de Appel, in jurul orei 22.30 s-a inceput sedinta privind propunerea de arestare care a durat pana in jurul orei 23.30.
  • Dupa aproximativ 15 minute, in urma deliberarii, in jurul orei 23.45 mi s-a adus la cunostinta mandatul de arestare preventiva pe 29 de zile incepand cu 09.02.2011 pana la 10.03.2011.
  • In data de 08.05.2011 ora 06.00 am fost eliberat din arestul Politiei Timisoara, dupa exact 3 luni de zile de la momentul cand incepuse totul, 08.02.2011 ora 06.00.

 

In data de 08.02.2011 in baza mandatului de aducere emis pe numele meu am fost adus la sediul Directiei Nationale Anticoruptie, in jurul orei 21.30.Am fost adus in fata procurorului a doua zi, la ora 10.30.

In conformitate cu art.183-Mandatul de aducere- alin. 4 din Codul de procedura penala, se prevede ca : « Persoana adusa cu mandat de aducere este ascultata de indata de catre organul judiciar ».In situatia mea, « de indata » a insemnat dupa aproximativ 13 ore, timp in care am fost retinut in mod ilegal, in conditiile aratate in capitolul precedent.In art.266 din Codul penal se prevede ca : « Retinerea sau arestarea nelegala […] in alt mod decat cel prevazut prin dispozitiile legale , se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani ».

Posibilele motive ce ar putea fi invocate de DNA respectiv numarul mare de invinuiti sau numarul mic de procurori care au audiat persoanele nu pot justifica retinerea ilegala, care se pedepseste de lege.

In data de 09.02.2011, la ora 10.55 procurorul a dispus prin ordonanta luarea masurii retinerii, pe perioada 09.02.2011 ora 10.55 – 10.02.2011 ora 10.55 .

Pe scurt, in ceea ce priveste arestarea, a fost dispusa de Curtea de Apel Bucuresti prin incheierea din data de 09.02.2011 in baza art.148 alin.1 lit(f) din Codul de procedura penala.

Asa cum Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat in cauzele Calmanovici si Scundeanu impotriva Romaniei, in imprejurari asemanatoare, pericolul pentru ordinea publica necesar arestarii unei persoane poate fi luat in calcul potrivit art. 5 din Conventie, in circumstante exceptionale si nu poate fi considerat relevant si suficient decat daca se bazeaza pe probe de natura sa indice ca lasarea in libertate a inculpatului ar tulbura in mod real ordinea publica.S-a avut in vedere ca autoritatile nationale nu au prezentat probe concrete in raport cu riscurile asumate in caz de punere in libertate a persoanelor in cauza, ca nu au examinat individual situatia fiecaruia si ca nu au tinut seama de posibilitatea aplicari de masuri alternative pentru detentie, desi art. 5 paragraful 3 din Conventie contine cerinta ca autoritatile sa tina seama de asemenea masuri daca acuzatul ofera garantii privind prezentarea la audiere.

Din nou, atat in referatul cu propunerea de prelungire a masurii arestarii cat si in motivarea instantei, nu se aduce in discutie vreo proba certa care sa justifice masura arestarii, asa cum cere textul de lege al art.148 lit.(f) din Codul de procedura penala. Orice menţinere în stare de arest trebuie motivată convingător de instanţă (paragraful 91 din hotărârea pronunţată în cauza Calmanovici împotriva României).

Pericolul concret pentru ordinea publica se raporteaza , in acceptiunea procurorului de caz si a instantei, la savarsirea unei infractiuni cu un pericol grav, insa trebuie discutat despre probele certe care pot sa demonstreze necesitatea privarii mele de libertate. Pe aspectul motivelor invocate de catre procuror in sensul necesitatii prelungirii consider ca toate actele pe care le-a  propus puteau fi efectuate cu cercetarea mea in stare de libertate.

In ceea ce priveste nelegalitatea arestarii , aceasta este clara si dincolo de orice dubiu, fiind data de o instanta necompetenta dupa calitatea persoanei.Pe acest viciu statul roman va trebui sa plateasca, la un moment dat, despagubiri celor arestati in dosarele privind coruptia din vami.

Insa nu statul ar trebui sa plateasca, ci acei magistrati care se fac vinovati de aplicarea gresita a legii.Poate ca atunci cand vor fi obligati sa plateasca cu bani din buzunarul propriu  erorile lor, vor analiza mai atent propunerile de arestare ale procurorilor DNA, sub aspectul temeiniciei si legalitatii, si , mai ales, in raport cu situatia individuala a fiecaruia.

Vom vedea ce va fi.


Spune-ti parerea...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: