Zeii Justitiei


Acesta este cel de-al 35-lea articol pe care il scriu pe acest blog.

In general am scris despre dosarul Moravita, despre demersurile pe care le-am facut catre autoritatile statului, despre abuzurile din acest dosar, incalcari ale legii, sau , pur si simplu, hotarari ale instantelor care sfideaza rationamentul juridic si chiar logica elementara.

Am inceput prin a spune „povestea mea” , contextul in care am ajuns inculpat in dosarul Moravita, context despre care parchetul nu a pomenit absolut nimic, ca si cum nu ar fi relevant sau nu ar fi o obligatie legala.

Art. 202 C.p.p. – Organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia.Organul de urmarire penala este de asemenea obligat sa stranga date cu privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii, precum si orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei.

Avocatul Adrian Stoica a ridicat o exceptie de necompetenta a instantei, in urma careia s-a creat un conflict de competenta care a fost judecat de Inalta Curte de Casatie si Justitie.Judecatorii supremi au preferat insa sa acopere eroarea facuta de parchet privind stabilirea instantei competente, precum si sa se acopere pe ei insisi, fiind instanta care a confirmat mandatele de arestare.

Legea 303/2004 art. 4 – (1) Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremaţia legii, să respecte drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.

Cateva constatari in dosarul Moravita, lucruri certe, probate, clare si care nu mai pot fi schimbate:

-investigatorul sub acoperire cu numele de cod Voda Mihai Cristian a fost „infiltrat” in Politia de Frontiera, prin incalcarea legii; infiltrarea s-a facut cu sprijinul lui Buda, despre care DGA afirma in adresa trimisa DNA ca este beneficiarul sumelor de bani obtinute din traficul de tigari;

-investigatorul a fost numit la SPF Deta  in baza dispozitiei sefului IJPF Timis nr S 1109279/30.08.2010, incepand cu data de 16.08.2010 inainte de a exista un dosar penal la DNA; Iures si Caplescu savarsesc infractiunea de complicitate la exercitarea fara drept a unei profesii si fals privind identitatea;

-cartea de identitate a investigatorului sub acoperire a fost eliberata prin incalcarea legii; atata vreme cat dosarul nici nu exista la DNA, investigatorul nu putea avea identitatea respectiva, ea fiind atribuita de procuror in momentul autorizarii; lucratorii DGA nu isi desfasoara activitatea acoperit cum sunt cei de la SRI, deoarece DGA nu este o structura de informatii si o structura a politiei judiciare;

-procurorul stabileste competenta Curtii de Apel Bucuresti prin aplicarea in mod gresit a legii 218/2002 care este o lege speciala care reglementeaza activitatea desfasurata de politisti, nu de politistii de frontiera;

Acestea sunt doar cateva.

Romania a fost condamnata in nenumarate randuri la CEDO pentru nerespectarea dreptului la un proces echitabil.Cu toate acestea , judecatorii nu par sa ia in seama acest lucru.

De ce oare?

Articolul  507 C.p.p.prevede ca in situatia in care statul roman a fost condamnat de catre o instanta internationala, actiunea in regres impotriva aceluia care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a provocat situatia generatoare de daune, este obligatorie.

Niciodata statul roman nu s-a intors impotriva magistratilor care au cauzat prejudiciu.Statul roman a platit de fiecare data despagubirile, bineinteles din banii contribuabililor.Din acest motiv , magistratii nu se tem atunci cand comit abuzuri, incalca legea sau dau hotarari contrare rationamentului juridic.Dar ar trebui sa se teama, nu de noi muritorii de rand, ci de Dumnezeu.

Cea mai mare eroare judiciara in Romania a fost cazul Tundrea.

Tundrea a fost condamnat la 25 de ani de inchisoare fiind acuzat ca a violat si omorat o tanara de 13 ani , Mioara Gherasie,  pe marginea paraului Valea Rea, sat Pojogeni, judetul Gorj. A fost eliberat în primăvara anului 2004, după ce un test ADN, cerut cu insistenta ani la rand,  a stabilit că este nevinovat. A murit trei ani mai târziu din cauza unor probleme de sănătate căpătate după gratii. , dupa ce  a trait ca un caine, bolnav si izgonit de toti, inclusiv de familie.

Pe tot parcursul cercetărilor penale, inclusiv în timpul executării pedepsei Ţundrea Ilie Marcel a susţinut că nu este autorul infracţiunilor pentru care a fost condamnat în anul 1993 la 25 ani de închisoare şi din care a executat 12 ani de închisoare.

Iata lista cu magistratii care il au pe Tundrea pe constiinta si care ar trebui sa raspunda:

–  procurorul Ion Diaconescu,  fost prim-procuror al Parchetului Tribunalul Gorj – autorul rechizitoriului din03.11.1992, azi pensionar, beneficiar al unei pensii nesimtite in raport cu munca depusa. Tundrea nu este singura“eroare” din cariera lui Ion Diaconescu, existand inca cel putin alte doua cazuri similare unde nevinovati au stat in puscarie, e drept nu atatia ani cat Tundrea; – judecatorii Gheorghe Bistreanu, Elena Popescu si procuroarea Janeta Cosmulescu, de la Tribunalul Gorj, care au  semnat sentinta  penala nr. 17/18.05.1993,  prin care lui Tundrea i s-au dat, fara probe, 25 de ani de inchisoare;

–  judecatorii Emil Ghergut, Alexandrina Cochinescu (sotia fostului procuror general al Romaniei),  Dimitrie Onica si procurorul Victor Cornoiu de la Parchetul General, care au respins recursul lui Tundrea prin decizia nr. 2729/27.11.1997;

-judecatorii Valentin Tanasescu, Georgeta Catanoiu, Stefan Faurar si procurorul Adrian Popa; completul care a respins apelul lui Tundrea conform incheierii din 30.10.1995, din dosarul 574/94 al Curtii de Apel Craiova
– judecatorul Romulus Morega si procurorului Maria Parauseanu; prin sentinta  nr. 219/26.06.2003 au respins testul ADN, motivand – total nestiintific – ca „testul ADN se apreciaza ca numai este posibil, urmare a perioadei mare de timp scursa”.

Niciunul din acesti magistrati nu a fost tras la raspundere.

În toţi aceştia ani de chin ai gorjeanului condamnat pe nedrept i-au fost alături oameni care nu au avut nicio pretenţie materială, plecând de la procurorul care a dispus reviziurea cauzei şi efectuarea testului ADN, Emil Moţa, care şi-a riscat funcţia pentru a stabili adevărul şi până la avocata lui Ţundrea, Liliana Clima, care ani de zile şi-a asistat clientul din oficiu, adică fără niciun ban.

Ironic, Tundrea a fost condamnat la 25 de ani de inchisoare, in timp ce adevaratul vinovat a fost condamnat la 22 de ani de inchisoare.

Cazul Tundrea ar trebui sa fie un semnal pentru toti magistratii din Romania pentru ca asemenea erori sa nu se mai intample.

Sa fie oare?

Astazi este Ziua Justitiei.


Spune-ti parerea...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: