Cesare Beccaria – contrabanda


Cesare Beccaria (1738-1794) este considerat ca fiind fondatorul dreptului penal modern si  in acelasi timp este un precursor al gandirii criminologice .

In anul 1764 aparea la Milano lucrarea „ Dei delitti e delle pene” („Despre delicte si pedepse”),  Cesare Beccaria fiind la vremea respectiva un „ilustru necunoscut”, ce nu implinise inca 27 de ani.Inainte de a decide publicarea lucrarii a ezitat mult, fiindu-i teamă de o eventuala represiune impotriva sa, insă contrar temerilor si in ciuda protestelor unor ecleziati, cartea a avut un succes spectaculos si imediat, fiind în scurt timp tradusa in majoritatea limbilor europene,  iar ideile cuprinse in aceasta lucrare au declansat radicale transformari in sistemele penale ale unor state  europene.
Iata ce spunea Cesare Beccaria in cartea sa „Despre delicte si pedepse” despre contrabanda.Va rog sa retineti ca este o lucrare aparuta in 1764.
„Contrabanda este o infracţiune care lezează cu adevărat atât pe suveran cât şi naţiunea, dar pedepsirea ei nu trebuie să fie infamantă (adica care aruncă asupra cuiva dezonoarea, dezaprobarea, oprobriul; rușinos, degradant, dezonorant), având în vedere că opinia publică nu-i acoperă cu infamie (dezaprobare)  pe cel care a comis-o. Oricine stabileşte pedepse infamante pentru infracţiuni ce nu sunt considerate astfel de către oameni, micşorează forţa sentimentului infamiei în cazul infracţiunilor care sunt considerate infamante. Dacă cineva va vedea, de exemplu, cum este pedepsită cu moartea atât omorârea unui fazan cât şi omorârea unui om sau falsificarea unui înscris important, atunci nu va mai face nici o diferenţă între aceste infracţiuni,  distrugându-se în acest fel sentimentele morale ce au apărut după multe secole şi mult sânge [vărsat] (prinzând ele rădăcini în sufletul oamenilor foarte încet şi cu multă greutate) şi pentru a căror afirmare a fost nevoie de ajutorul celor mai sublime motive şi al unui impunător repertoriu de solemne formalităţi. Insăşi legea duce la apariţia acestei infracţiuni, de vreme ce,  odată cu creşterea dărilor [taxelor vamale], cresc întotdeauna şi avantajele [contrabandei], şi totodată ispita de a face contrabandă şi uşurinţa de a o comite e cu atât mai mare cu cât graniţele ce trebuie păzite sunt mai întinse, iar  volumul mărfurilor este mai mic. Pedeapsa prin pierderea [confiscarea] atât a mărfurilor interzise cât şi a lucrurilor care o însoţesc e foarte justă, dar ea va câştiga în eficienţă dacă dările [taxele vamale] vor fi mai reduse, căci oamenii riscă numai în proporţie cu profitul pe care fapta dusă la bun sfârşit l-ar aduce.Dar cum oare această infracţiune nu-i acoperă cu infamie pe autorul ei, fiind vorba totuşi despre un furt în dauna principelui şi, în consecinţă, în dauna naţiunii înseşi ? Răspunsul meu este că prejudiciile socotite de oameni a nu le fi aduse lor nu-i interesează într-atât încât să producă indignarea publică împotriva făptaşului. Este şi cazul contrabandei. Oamenii asupra cărora consecinţele îndepărtate produc impresii foarte slabe nu văd paguba ce le-ar putea fi produsă de contrabandă, ba mai mult, deseori se bucură de avantajele momentului. Ei nu văd decât paguba adusă principelui; nu sunt aşadar interesaţi să-i retragă contrabandistului părerea lor aprobatoare, aşa cum ar face în cazul celui ce comite un furt privat, a celui ce falsifică un înscris şi în cazul făptuitorilor altor rele ce i-ar puteaafecta şi pe ei. Acest lucru demonstrează că orice fiinţă înzestrată cu simţire îşi manifestă propriul interes numai faţă de relele pe care le cunoaşte. Va rămâne însă nepedepsită această infracţiune în cazul în care făptaşul nu are mărfuri de confiscat ?    Nu: există contrabandişti care afectează atât de grav fiscul – parte atât de esenţială şi atât de delicată în cadrul unei bune legislaţii -, încât o asemenea infracţiune merită o pedeapsă considerabilă, ce poate ajunge până la închisoare sau până la sclavie; dar închisoare şi sclavie conforme cu însăşi natura infracţiunii. De exemplu, nu trebuie puşi în aceeaşi închisoare contrabandistul de tutun, ucigaşul plătit sau hoţul, iar muncile la care va fi supus cel dintâi trebuie să despăgubească darea pe care a voit s-o fraudeze, fiind astfel conforme cu natura pedepselor.

 


Spune-ti parerea...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: