MAI-IGPF-DNA = circuitul ultimului memoriu


In data de 15 ianuarie anul acesta am trimis un memoriu ministrului Afacerilor Interne,  Radu Stroe prin care sesizam abuzuri comise de ofiteri cu functii de conducere din cadrul fostului IJPF Timis, vizati fiind seful IJPF Timis cms. Iures Cornel si seful Biroului MRU cms. sef Caplescu Mihai.In principal am solicitat ministrului sa dispuna verificari pentru a se stabili daca detasarea mea din octombrie 2010 impreuna cu investigatorul Voda Mihai Cristian a fost sau nu abuziva.Memoriul il puteti citi aici.

In data de 30 ianuarie am primit un raspuns de la seful Corpului de Control al ministrului, chestor de politie Ioan Aron, prin care mi se aducea la cunostinta ca memoriul a fost trimis Inspectoratului General al Politiei de Frontiera.Un lucru destul de surprinzator, in conditiile in care in memoriu acuzam implicarea sefului IGPF.

In data de 6 februarie am primit un raspuns din partea sefului IGPF prin care mi se aducea la cunostinta ca memoriul a fost redirectionat catre DNA, deoarece, citez „aspectele sesizate se refera la activitatea de cercetare penala desfasurata de organele de politie judiciarasub directa coordonare a DNA, in dosarul 269/P/2010”.Astfel, desi eu am sesizat aspecte ce tin de activitatea de resurse umane, respectiv detasarea mea la Moravita cu investigatorul acoperit, seful IGPF a considerat ca aceste aspecte tin de activitatea de  cercetare penala efectuata de DNA in dosarul 269/P/2010.

Sa fie oare o confirmare indirecta a IGPF ca  DNA a facut demersuri pentru  detasarea mea si a investigatorului la Moravita?

In data de 18 februarie am primit, in mod surprinzator, un raspuns din partea DNA  la memoriul pe care initial il adresasem  ministrului de interne.

In cele ce urmeaza voi analiza  raspunsul DNA raportat la obiectul memoriului.

In referatul DNA se afirma ca Dragomir Valerian „putea sa conteste aceasta masura administrativa (n.n. detasarea)” si ca „inculpatul Dragomir Valerian s-a bucurat de detasarea la Moravita, intrucat, dincolo de orice ipocrizie, stia ca acolo era o „industrie de facut bani”  „.

Este de observat ca, analizand memoriul formulat, DNA evita sau omite sa precizeze daca a facut demersuri pentru ca eu sa fiu detasat la Moravita impreuna cu investigatorul sub acoperire.Totodata , ar trebui sa stabilim cine a initiat ideea de detasare la Moravita , in ce scop a initiat aceasta idee si cine a pus-o in practica.

De asemenea, Directia Nationala Anticoruptie, „dincolo de orice ipocrizie”, stia ca la Moravita era „industrie de facut bani” inca din dosarul 54/P/2008, pe care „l-a ingropat” prin conexarea lui cu noul dosar Moravita.In dosarul 54/p/2008, DNA a luat la cunostinta prin investigatorii pe care i-a folosit, prin interceptarile unor oameni de la conducerea IJPF Timis si DPF Timisoara si prin informarile SRI si DGIPI,  de sume de ordinul sutelor de mii de euro.Apropo de ipocrizie.

Se observa , analizand memoriul formulat, ca DNA in referatul comunicat omite sa raspunda punctual la unele aspecte sesizate.Astfel, DNA nu face niciun fel de precizari cu privire la faptul ca a solicitat si obtinut sprijinul sefului IGPF Ioan Buda si sefului IJPF Timis Iures Cornel pentru detasarea investigatorului Voda Mihai Cristian impreuna cu mine de la Sectorul Politiei de Frontiera Deta la Sectorul Politiei de Frontiera Moravita in conditiile in care, DGA, prin adresa cu nr. P/1233049/S.A./05.10.2010  sesiza DNA in legatura cu  implicarea  conducerii IGPF si IJPF Timis in savarsirea infractiunilor de coruptie, citez:” […] o alta parte din folos( bani) este data superiorilor din conducerea IJPF Timis si IGPF  pentru asigurarea mentinerii lor pe functiile pe care le detin in prezent in cadrul SPF Moravita” .

Desi memoriul formulat de mine viza conditiile in care s-a realizat detasarea, DNA trateaza in schimb  problema provocarii politienesti, argumentand ca aceasta nu a existat.Si afirma acest lucru „intrucat au existat indicii temeinice, respectiv, presupuneri determinate de aparente mai mult sau mai putin graitoare”.Sa analizam putin:

aparente (conform DEX) = infatisare exterioara, adesea neconformă cu realitatea,  a cuiva sau a ceva.

Sa reformulam : „intrucat au existat indicii temeinice, respectiv presupuneri determinate de infatisari exterioare, adesea neconforme cu realitatea, mai mult sau mai putin graitoare”.

Conform art. 68^1 C.P.P. sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savarsit fapta.

DNA afirma ca si-a format aceasta presupunere rezonabila pe baza unor aparente mai mult sau mai putin graitoare.

Mai departe afirma ca „examinarea atenta a unor date existente in cauza, a justificat actiunea procurorilor de a declansa fata de acesta o procedura speciala, singura care putea contribui la obtinerea unor probe si aflarea adevarului”.

Unde este oare prevazuta si reglementata aceasta „procedura speciala”? Niciunde.

De fapt, „procedura speciala” la care face referire  reprezinta strategia pe care DNA a folosit-o asupra mea, in dosarul Moravita.

Se mai afirma ca „inculpatul D.V. are o propensiune spre savarsirea de fapte de coruptie, astfel ca ordonanta procurorului de caz a fost suficient de credibila si probanta”.

In acceptiunea DNA, daca procurorul aprecieaza ca o persoana are o propensiune=predispozitie spre savarsirea  unor infractiuni de coruptie, pe care nu le-a comis inca, sunt justificate orice manopere menite sa determine persoana respectiva sa comita infractiuni, atata timp cat persoana are astfel de inclinatii.

In final, DNA sustine ca pornind de la  jurisprudenta CEDO si anume hotararea Texeira De Castro c. Portugalia nu se pune problema unei provocari politienesti.

Daca a existat  sau nu o provocare va hotari instanta.Insa se impun cateva precizari:

Se comite o instigare ori de câte ori organele de urmarire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracţională, ci exercită o asemenea influenţă asupra persoanei vizate, încât să determine săvârşirea unei fapte penale care fără aceasta intervenţie nu ar fi fost savarsită, cu scopul de a constata o infracţiune, respectiv de a obţine probe şi de a declanşa urmărirea penală.

Legislaţia română nu prevede o definiţie a acestei provocări, dar pe baza art. 68 alin. 2 C.pr.pen. şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului se reţine existenta acesteia dacă sunt îndeplinite condiţiile :

1.situaţia presupus infractională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracţiunea sau când există o invitaţie directă la comiterea unei infracţiuni din partea unui denunţător sau a unui martor anonim.

 2. lipsa oricărui indiciu că fapta ar fi fost savârşită fără această intervenţie.

Memoriu adresat MAI

Referatul DNA


Spune-ti parerea...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: