Singura hotarare in care Romania a fost condamnata de catre Curtea Europeana in ceea ce priveste existenta unei provocari este Constantin si Stoian v. Romania.
In aceasta hotarare, CEDO a stabilit, asa cum face de fiecare data, principiile generale care trebuie avute in vedere de catre instantele nationale in situatia in care un acuzat invoca existenta unei provocari din partea statului.
Instanta nationala are obligatia de a face o examinare atenta a materialului probator si a lamuri cauza sub toate aspectele. Acest lucru presupune un rol activ din partea instantei, nefiind suficient admiterea unor probe in aparare, ci o examinare concreta si efectiva a cauzei.
Constantin Marius Georgian a fost achitat in prima instanta de tribunal, judecatorul constatand incalcarea art. 68 CPP , mai exact, faptul ca probele au fost obtinute in mod nelegal, ca urmare a unei provocari din partea agentilor statului.
Instanta de apel l-a condamnat la 6 ani inchisoare, aceasta decizie fiind mentinuta de Inalta Curte de Casatie si Justitie. In anul 2006 a inceput executarea pedepsei.
Dupa ce a executat mai bine de 3 ani din pedeapsa, in anul 2009, CEDO a constatat incalcarea dreptului la un proces echitabil , concluzionand ca instanta nationala nu a efectuat o examinare amanuntita a cauzei in situatia invocarii unei provocari, si totodata, ca agentii statului au nu s-au rezumat la adoptarea unei atitudini pur-pasive de investigare, determinand savarsirea infractiunii.
In urma unei cereri de revizuire, Constantin a fost pus in libertate, iar ulterior ICCJ a desfiintat decizia curtii de apel si a mentinut hotararea primei instante, prin care Constantin fusese achitat.
Mai departe, Constantin s-a indreptat impotriva statului roman si a cerut despagubiri materiale si morale pentru eroarea judiciara creata.
In data de 14.11.2012, Curtea de Apel Bucureti a solutionat irevocabil actiunea de reparare a prejudiciului, acordand despagubiri de peste 100.000 de euro, daune materiale si morale.
Nimeni nu a fost gasit raspunzator pentru eroarea judiciara comisa in cazul Constantin Marius Georgian.
O alta eroare judiciara pentru are nimeni nu a fost gasit raspunzator este cauza Calmanovici v. Romania.
Dupa ce a fost condamnat la o pedeapsa cu inchisoarea de 3 ani si 6 luni, CEDO a constat incalcarea dreptului la un proces echitabil.In urma acestei hotarari, Calmanovici a dat in judecata statul roman pentru reparea prejudiciului suferit.Acesta executase mai putin de 2 ani de inchisoare, fiind eliberat conditionat in septembrie 2005.
In data de 26.06.2013 Curtea de Apel Bucuresti a decis irevocabil acordarea de despagubiri morale in valoare de 1.350.000 lei (300.000 euro). La aceasta suma s-au adaugat drepturile salariale in valoare de 540.959 lei (120.000 euro), Calmanovici Viorel fiind un ofiter de politie la momentul in care s-au inceput cercetarile impotriva sa.
Avem astfel doua hotarari recente, una in 14.11.2012 si cealalta in 26.06.2013, in care statul roman a fost obligat sa plateasca peste o jumatate de milion de euro, ca urmare a unor erori judiciare comise de magistrati.
CEDO nu stabileste daca o persoana este vinovata sau nu. CEDO stabileste daca au fost respectate drepturile garantate de Conventie.
Departe de a face o pledoarie privind vinovatia sau nevinovatia acestor persoane care au avut castig de cauza la CEDO, anumite aspecte trebuie punctate de ce anume s-a ajuns in situatia ca statul roman sa plateasca aceasta suma mare de bani.
In primul rand, nu a fost respectat principiul subsidiaritatii de catre instanta nationala.
Acest principiu , prevazut acum in mod direct in Protocolul nr. 15 la Conventie, intrat de curand in vigoare, presupune ca instanta nationala este prima instanta care aplica Conventia. Practic, instanta nationala ar trebui sa se comporte exact ca si Curtea Europeana, raportandu-se la principiile generale stabilite de instanta europeana.
In al doilea rand, statul roman nu a exercitat niciodata actiunea in regres impotriva persoanei care, cu rea-credinta sau din grava neglijenta, a generat situatia producatoare de daune.
Desi la momentul pronuntarii acestor hotarari era in vigoare vechiul cod de procedura penala care prevedea ca statul este obligat sa exercite actiunea in regres impotriva persoanelor care au generat paguba, totusi nu s-a intamplat nimic, aparand o alta problema : prescriptia raspunderii disciplinare a magistratilor, redusa prin lege la 2 ani. Procesele la CEDO dureaza in general o perioada mult mai mare de timp.
In conditiile noului cod de procedura penala, art. 542 prevede ca statul roman poate exercita actiunea in regres , ceea ce inseamna ca aceasta actiune, nemaifiind obligatorie, este lasata la latitudinea statului.
Atata vreme cat nu vor exista cazuri in care statul s-a intors impotriva magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau din grava neglijenta, nu exista nicio garantie ca unele erori judiciare nu se vor repeta.
Practica Curtii Europene de a stabili principii generale privind aplicarea si interpretarea drepturilor prevazute de Conventie, este una laudabila, dar daca instantele nationale aleg sa nu tina cont de ele, acestea devin inutile.
In noul cod de procedura penala, conform art. 542 alin. 2, statul trebuie sa dovedeasca in cadrul actiunii in regres, prin ordonanta procurorului sau hotarare penala definitiva ca magistratul a produs cu rea-credinta sau din culpa grava profesionala eroarea judiciara cauzatoare de prejudicii.
In actualul context , in Romania, e foarte greu de crezut ca un magistrat va constata reaua-credinta sau culpa grava profesionala a altui magistrat .
justitiabilii 
Spune-ti parerea...