Furcht v. Germania, ultima hotarare a CEDO in materia capcanei (entrapment) : „Reclamantul, fara a fi suspectat de implicare in traficul de droguri, a fost vazut de organele de ancheta ca un mijloc de a stabili contactul cu persoana suspectata de trafic de droguri.”


In recenta hotarare FURCHT v. GERMANIA,  Curtea Europeana aduce in discutie cele doua notiuni „provocarea” (incitement) si „capcana” (entrapment) :  Atunci cand se confrunta cu invocarea provocarii  sau capcanei, Curtea va incerca sa stabileasca daca a avut loc o astfel de provocare sau capcana .

Provocarea are loc atunci cand ofiterii sub acoperire nu se limiteaza la investigarea activitatii infractionale intr-o maniera pasiva, ci exercita o asemenea influenta asupra persoanei vizate incat sa o determine sa comita infractiunea, pe care altfel nu ar fi comis-o, in scopul de a constata infractiunea, adica, de a obtine probe si de a initia urmarirea penala.

Ratiunea interdictiei privind provocarea este aceea  ca sarcina politiei este de a preveni si investiga infractiunile si nu de a instiga la comiterea lor.

In scopul de a distinge intre provocare, sau capcana, si folosirea legitima a tehnicilor sub acoperire in anchetele penale, Curtea va examina motivele care au stat la baza operatiunii sub acoperire si comportamentul autoritatilor in realizarea acesteia. Curtea se va baza pe faptul daca au existat suspiciuni obiective ca reclamantul era implicat in activitati infractionale sau daca era predispus sa comita o infractiune, anterior contactului cu agentii sub acoperire.

In hotararea pronuntata, Curtea a stabilit ca : la momentul la care reclamantul a fost abordat initial de catre agentii sub acoperirenu au existat suspiciuni obiective ca ar fi fost implicat in traficul de droguri […] A fost autorizata desfasurarea unei anchete penale de catre ofiteri  sub acoperire numai impotriva lui S. si a altor cinci persoane, printre care nu se afla si reclamantul. Nicio investigatie penala nu exista impotriva reclamantului la acel moment.

Reclamantul, care nu avea antecedente penale, a fost abordat de agentii sub acoperire nu pe suspiciunea de implicare in traficul de droguri,  ci pentru ca era un bun prieten al suspectului S. si, prin urmare, a fost vazuta ca un mijloc de a stabili contactul cu persoana suspectata de trafic de droguri.(entrapment)

In ceea ce priveste argumentul Guvernului ca reclamantul a fost totusi predispus la comiterea unei infracțiuni pentru ca el insusi a venit cu ideea de a livra droguri, a propus cantitatile de droguri ce urmau a fi livrates-a descris pe sine ca facand parte din grupul infractional al persoanei suspectate S. si ca fiind in masura sa initieze afaceri cu droguri repede prin contactele sale cu persoana suspectata S., Curtea constata urmatoarele : „Momentul relevant pentru a stabili daca au existat suspiciuni obiective ca persoana in cauza a fost predispusa sa comita o infracțiune este momentul la care persoana a fost (prima data) abordata de catre agentii sub acoperire. Dupa cum s-a constatat mai sus, atunci cand ofiterii sub acoperire au inceput contactarea si intalnirile cu reclamantul, organele de urmarire penala nu l-au considerat pe reclamant suspect de implicare in trafic de droguri sau ca ar fi fost predispus la comiterea unei astfel de infractiuni.”

Pentru a stabili granita dintre infiltrarea legitima a unui agent sub acoperire si instigarea la comiterea unei infractiuni, Curtea a examinat faptul daca reclamantul a fost supus la presiuni pentru a comite infractiunea.

In cazuri de trafic de droguri, s-a stabilit ca organele de ancheta depasesc limitele unei investigatii „pasive” in urmatoarele situatii : au avut initiativa contactarii reclamantului, solicitari repetate sau insistente de a comite infractiunea, reinnoirea ofertei, cresterea pretului peste medie sau apeland la compasiunea reclamantului prin mentionarea unor simptome de sevraj.Atunci cand se aplica criteriile de mai sus, Curtea plaseaza sarcina probei autoritatilor, revenind acuzarii obligatia de a dovedi ca nu a existat o provocare.

In absența unei astfel de dovezi, este sarcina instantelor nationale de a examina situatia de fapt si de a lua masurile necesare pentru  aflarea adevarului, cu scopul de a stabili daca a existat o provocare, situatie in care ele trebuie sa traga concluzii in conformitate cu Conventia.

Pe scurt, starea de fapt retinuta in hotararea FURCHT v. GERMANIA este urmatoarea :

Reclamantul Andreas Furcht a sesizat CEDO privind incalcarea art. 6 din Conventie – dreptul la un proces echitabil pe motiv ca a fost condamnat pentru comiterea unei infractiuni care a fost provocata de catre agentii sub acoperire.

La 18 octombrie 2007, Judecătoria Aachen a autorizat anchete penale impotriva lui S. si alte cinci persoane ( nu si a reclamantului),  urmand a fi efectuate de cinci ofiteri de poliție sub acoperire.Politia a decis sa incerce sa stabileasca contactul intre S.(persoana suspectata) si agentii sub acoperire, prin intermediul reclamantului, un bun prieten de-al S. si partener de afaceri pentru tranzacțiile imobiliare.

Reclamantul, care nu avea antecedente penale, nu era, la acel moment, suspectat de implicare in traficul de droguri.Incepand cu 16 noiembrie 2007, doi ofițeri sub acoperire l-au contactat pe reclamant, vizitandu-l la restaurantul pe care acesta il administra.In perioada urmatoare, reclamantul a stabilit intalniri intre cei doi agenti sub acoperire si S. pentru organizarea unui transport cu tigari de contrabanda, dupa ce unul dintre agentii sub acoperire au pretins ca ar avea un camion pentru a transporta tigari in strainatate.Cand agentul sub acoperire i-a comunicat reclamantului ca el  considera ca riscul de a fi prins cu tigari de contrabanda este prea mare in comparatie cu posibilul profit obtinut, reclamantul i-a dezvaluit faptul ca ei (adica, el, S. si ceilalti suspecti) sunt implicati in   trafic de cocaina si amfetamine.

Avand in vedere propunerile reclamantului adresate agentului sub acoperire, Judecatoria Aachen a extins investigatiile si asupra reclamantului.Agentii sub acoperire s-au aratat interesati in transportul si achizitionarea de amfetamine.Cu toate acestea, la data de 1 februarie 2008, reclamantul, intr-o convorbire telefonica cu agentul sub acoperir i-a explicat ca el nu mai este interesat de alte afaceri  decat de restaurantul pe care il administreaza.

Considerand ca reclamantul nu intentiona sa se retraga, ci doar sa testeze credibilitatea agentilor sub acoperire, cateza zile mai tarziu agentul sub acoperire l-a vizitat pe reclamant la restaurantul sau pentru a-i inlatura suspiciunile asupra agentilor sub acoperire. In consecinta, doua zile mai tarziu, reclamantul a aranjat doua vanzari de cocaina si amfetamine, intre agentii sub acoperire si S. (10 kg de amfetamine si 40 de grame de cocaina si, respectiv,  250 de kilograme de amfetamine) .

A doua zi, reclamantul si S. au fost arestati.Reclamantul a fost condamnat la 5 ani de inchisoare.Instanta nationala a retinut ca  circumstanta atenuanta la stabilirea pedepsei faptul ca agentii sub acoperire au instigat la comiterea  infractiunii.


Spune-ti parerea...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: