Author Archives: valerian dragomir

DNA : “In ceea ce-l priveste pe Dragomir Valerian, procurorii de caz au declansat fata de acesta o procedura speciala, singura care putea contribui la obtinerea unor probe.”


In data de 15.01.2013 am formulat un memoriu  catre conducerea MAI solicitand sa verifice daca detasarea mea la Moravita s-a realizat in conditii de legalitate, cu respectarea actelor normative ce reglementeaza detasarea politistilor.Conducerea MAI a directionat memoriu catre conducerea IGPF, considerand ca este de competenta acestei institutii.

IGPF a trimis memoriul spre a fi examinat de catre DNA pe motiv ca “… aspectele sesizate se refera la activitatea de cercetare penala desfasurata de organele de politie judiciara, sub directa coordonare a Parchetului DNA, in dosarul penal nr. 269/P/2010.” 

Raspunsul DNA a fost o argumentare a faptului ca in prezenta cauza nu a fost vorba de o provocare.

Un lucru si mai interesant care se desprinde din Raspunsul DNA este insa urmatoarea afirmatie (pag. 6, alin. 1) :

“…au existat indicii temeinice, (…) respectiv presupuneri determinate de aparente mai mult sau mai putin graitoare, examinarea atenta a unor date existente in cauza in ceea ce-l priveste pe inculpatul Dragomir Valerian justificand actiunea procurorilor de caz de a declansa fata de acesta o procedura speciala, singura care putea contribui la obtinerea unor probe si aflarea adevarului judiciar.”

Aceasta “procedura speciala” nu a fost altceva decat un scenariu al DNA menit sa ma determine sa actionez intr-o anumita maniera, urmarita de organele judiciare.Am fost vazut de procurori ca un mijloc prin intermediul caruia  investigatorul sub acoperire sa fie infiltrat in randul politistilor de la Moravita.

In cele ce urmeaza voi demonstra acest lucru.

Trebuie precizat ca aceasta “procedura speciala” nu putea fi pusa in aplicare fara sprijinul conducerii IGPF, chestorul Buda Ioan, si al conducerii IJPF Timis, Iures Cornel si Mudure Ioan.

Investigatorul sub acoperire Voda a fost infiltrat la Deta in afara unui cadru legal si  inainte de a exista un dosar penal, respectiv la 15 august 2010, sub supravegherea si coordonarea procurorilor de caz.

Faptul ca nu existau niciun fel de informatii cu privire la implicarea mea in activitati infractionale si ca de fapt infiltrarea investigatorului la Deta avea de fapt un alt scop, rezulta din Ordonanta de autorizare a investigatorului :

“…lucratori din cadrul PCTF Deta au primit sume de bani de la diferiti conducatori auto pentru a le permite trecerea peste frontiera in Romania din R. Serbia, fara efectuarea controlului vamal, a unor cantitati de tigari.”

Dupa cum se poate observa procurorii de caz se afla intr-o eroare, Deta nefiind un PCTF, adica un punct de trecere a frontierei (vama). SPF Deta este un sector al politiei de frontiera care are in zona de responsabilitate exclusiv frontiera verde.

In ordonanta procurorului de autorizare a investigatorului nu este precizata nicio persoana fata de care exista suspiciuni sau indicii ca ar fi savarsit vreo fapta penala.

Indiciile temeinice nu sunt “presupuneri determinate de aparente”. Conform art. 68^1 VCPP, sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savarsit fapta.

Conform art. 224^2 alin.(4) VCPP, ordonanta procurorului prin care se autorizeaza folosirea investigatorului sub acoperire trebuie sa cuprinda printre altele : – indiciile temeinice si concrete care justifica masura si motivele pentru care masura este necesara si – persoanele fata de care exista presupunerea ca au savarsit o infractiune.

Dupa cum se poate observa in ordonanta de autorizare a investigatorului la SPF Deta nu sunt precizate niciunul din aceste elemente, fapt ce dovedeste ca prezenta investigatorului la Deta a fost doar pentru a ma determina sa-l sprijin in activitatile sale ulterioare  de la Moravita.

Totodata, declansarea acestei “proceduri speciale” a organelor judiciare asupra mea, in conditiile in care nu aveau niciun fel de date sau informatii ca as fi fost implicat in vreun fel in activitati infractionale, reprezinta o incalcare a Art. 8 par. 2 din CEDO- dreptul la respectarea vietii private si familiale, care prevede ca :

“Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea naţionala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.”

Cititi aici Raspunsul DNA

Cititi aici Ordonanta de autorizare a investigatorului


In atentia Prima TV : Dosarul Moravita nu este solutionat definitiv.Emisiunea “Dosarele DNA” in care ati abordat ancheta Moravita, este de natura a crea o presiune asupra completului de judecata.


Dosarul Moravita a fost prezentat in ultimele doua editii ale emisiunii “Dosarele DNA” ce ruleaza la postul Prima TV.

Pe site-ul Prima TV, realizatorii emisiunii sustin ca toate cazurile discutate in emisiune vor viza anchete incheiate, in care instanţa suprema de judecata a emis o sentinţa definitiva.

In primul rand dosarul Moravita nu este finalizat, el este in curs de judecata pe rolul ICCJ.

Aici puteti gasi dosarul http://www.scj.ro/1094/Detalii-dosar?customQuery[0].Key=id&customQuery[0].Value=100000000292360

Tot de pe site aflam ca emisiunea Dosarele DNA ofera povestea completa din spatele cazurilor de coruptie, precum si  marturii exclusive atat ale anchetatorilor, cat si ale acuzaţilor .

Stimati realizatori ai emisiunii “Dosarele DNA” , din calitate de acuzat in dosarul Moravita, as dori sa prezint cateva observatii , menite sa completeze adevarul  prezentat de DNA.

In interviul acordat de catre procurorul Lucian Papici acesta a afirmat ca “despre coruptia endemica din vami auzise din presa si din discutiile cu prietenii si rudele”.

Documentele spun insa altceva.

DNA stia despre ce se intampla in vama Moravita inca din 2008, atunci cand au fost efectuate cercetari in dosarul 54/P/2008.

Cercetarile au fost sprijinite de Directia Generala de Informatii si Protectie Interna (DGIPI).

La acel moment, DNA a autorizat  folosirea a 2 investigatori in cauza. Prin mijloacele de investigatie utilizate (interceptari telefonice, inregistrari audio-video ambientale, supravegheri operative s.a.) DNA a aflat despre cantitati uriase de tigari, provenite din magazinele duty-free, care intrau in tara  si pentru care se plateau sume de ordinul a sutelor de mii de euro.  Zilnic.

Au fost obtinute autorizatii de interceptare privind ofiteri din conducerea IJPF Timis si DPF Timisoara. Conexiunile in acest dosar mergeau pana la nivel de IGPF si MAI, avand insa si ramificatii catre zona politica.

Acest dosar 54/P/2008 a fost musamalizat de DNA prin conexarea cu dosarul Moravita din 2010.Autorizatiile de interceptare au fost scoase, iar inregistrarile si interceptarile efectuate nu au fost depuse la dosarul din 2010, asa cum era obligatoriu in urma conexarii, conform procedurii penale.

Presa online, ca tot vorbim de presa, scria la acel moment urmatoarele :

“Toate organele statului, incepand cu Garda Financiara si IPJ Timis si culminand cu serviciile secrete, cunosc in detaliu modul in care se practica contrabanda cu tigari neaccizate din duty-free-urile de la frontiera cu fosta Iugoslavie. Si, in afara de informari sterile, nimeni nu face nimeni. Ba mai mult, intorc capul si fac cota parte din marea evaziune fiscala. Exista o singura victima: statul roman! ” (sursa tiberiukiss.wordpress.chttps://om/2009/07/09/moravita-ultima-frontiera-i/)

Mai multe despre acest subiect aici https://justitiabili.wordpress.com/2012/04/05/dosarul-dna-54p2008-moravita/ si aici https://justitiabili.wordpress.com/2013/03/10/unde-sunt-interceptarile-din-dosarul-54p2008/

In sprijinul acestor afirmatii va prezint doar cateva documente din dosarul 54/P/2008:

28092014086Document-proba28092014082280920140832809201408528092014084

 

 

 

 

Procurorul Lucian Papici a afirmat in interviul acordat ca a fost nevoie de sprijin din interior, referindu-se probabil la sprijinul acordat de sefii IJPF Timis, IURES CORNEL si MUDURE IOAN, si seful IGPF, chestor general BUDA IOAN.

Insa, la momentul declansarii cercetarilor in dosarul Moravita, DGA avertiza DNA despre implicarea in fapte de coruptie tocmai a conducerii IJPF Timis si IGPF, citez “Din sumele de bani care le sunt remise cu titlu de mita, susnumitii impart o parte cu colegii lor, iar o alta parte din folos este data este data superirorilor din conducerea IJPF Timis si Inspectoratului General al Politiei de Frontiera”. Document-proba Sesizare DGA (pag.2, alin.2)

Astfel o parte din cei vizati de dosarul 54/P/2008 au fost “ocoliti” de ancheta DNA din 2010, fiind fie mutati de la Moravita, fie trimisi in concediu sau la diferite cursuri, fie prin interventii directe ale sefilor IJPF Timis si IGPF pentru a nu ajunge pe tura investigatorului sub acoperire.

Mai multe aici https://justitiabili.wordpress.com/2014/01/18/seful-igpf-chestor-general-ioan-buda-si-seful-ijpf-timis-iures-cornel-au-intervenit-pentru-ca-agentul-chira-dora-sa-nu-lucreze-pe-tura-investigatorului-voda/                            si

https://justitiabili.wordpress.com/2015/01/27/dna-a-incercat-aducerea-lui-chira-dora-pe-tura-investigatorului-voda-chestorul-buda-a-intervenit-iar-mutarea-nu-a-mai-avut-loc/

O intrebare legitima se impune : De ce DNA nu a intervenit in dosarul 54/P/2008?

Sub ochii DNA contrabanda cu tigari a continuat pana in iunie 2010, in  timp ce nicio institutie a statului nu a intervenit in stoparea acestui fenomen.Ceea ce duce la o alta intrebare : Cine a avut interesul ca acest fenomen, din care s-au obtinut sume de bani de ordinul milioanelor de euro, sa se desfasoare nestingherit?

Procurorul Lucian Papici a subliniat amploarea dosarului Moravita din 2010 .Ca sa intelegem amploarea dosarului 2010 trebuie sa facem comparatie cu cel din 2008 in care DNA nu a luat nicio masura.

In dosarul Moravita 2010, cantitatea de tigari retinuta in rechizitoriu de DNA, in cele patru luni de ancheta, este de aproximativ 1100 baxuri de tigari.

In dosarul Moravita 2008, cantitatea de tigari care intra zilnic in tara era de 1000-2000 de baxuri.Zilnic.

Iata ce scria presa  in 2009 despre cantitatile care intrau in tara prin vama Moravita :

“In luna aprilie duty-free-urile din Moravita au raportat catre DRV Timis vanzari in cantitate totala de 475.655 cartuse de tigari;

In luna mai cand s-a facut rocada mare intre Arad si Timis, in sensul ca vamesii din Nadlac au aterizat peste noapte la Moravita, iar cei de aici s-au dus la frontiera cu Ungaria, raportarile magazinelor de pe fasia cu fosta Iugoslavie au ajuns la 1.109.174. Practic, intr-o luna intreaga, magazinele din Moravita au triplat vanzarile.

In iunie duty-free-urile au dat lovitura de piata, comercializand fix 2.360.667 cartuse.” (sursa https://tiberiukiss.wordpress.com/2009/07/09/moravita-ultima-frontiera-i/)

Aceste lucruri s-au intamplat in perioada cand DNA instrumenta dosarul 54/P/2008 .

 

 


Cine a decis mutarile la si de la Moravita ?


In martie 2011 seful IGPF, chestor Buda Ioan, declara imediat dupa ce a fost audiat de Comisia de aparare din Camera Deputatilor, ca a stiut si a sprijinit operatiunea DGA-DNA, pe tot parcursul ei.

Cititi aici Proces-verbal de sedinta din 02.03.2011 (pagina 4)

Surprinzator, in noiembrie 2013, fiind audiat, intr-un  final, prin videoconferinta, chestorul Buda Ioan a declarat :

“Eu personal nu stiam de niciun dosar in lucru la Moravita sau la alte puncte de frontiera din Timis sau din tara si nici a unor operatiuni.”

Cititi aici integral Declaratie de martor Buda Ioan

Tot cu ocazia audierii de catre instanta, seful Politie de Frontiera Romane a declarat :

“Competentele de numire a personalului de la un sector la altul revenea inspectoratelor judetene”.

Din interceptarile efectuate in cauza rezulta faptul ca orice mutare de personal era luata exclusiv de seful IGPF.Acest lucru este confirmat chiar de catre seful IJPF Timis de la acea vreme Iures Cornel, care intr-o discutie privind prelungirea delegarii ofiterului M.V. ,  afirma :

“Cata vreme primesc ordin sa mai stai, mai stai, cata vreme nu primesc un astfel de ordin , te-ntorci “acasa”.(…) Cata vreme nu am primit nicio alta indicatie pretioasa pe verticala autoritatii mele te-ntorci la locul de serviciu.Nu am alta explicatie. “

O alta dovada clara a faptului ca deciziile erau luate exclusiv de seful IGPF este chiar afirmatia acestuia intr-o discutie cu seful SPF Moravita, Turda Vasile :

“Nicio modificare, in nicio tura , fara sa stiu eu, da? Sau fara aprobarea mea, da?”

Este de precizat ca acest ordin a venit imediat dupa interventia chestorului Buda Ioan in blocarea mutarii agentului Chira Dora pe tura investigatorului, mutare orchestrata chiar de DNA.

Se ridica totusi o intrebare:

Cine a decis mutarile la si de la Moravita ?

Un posibil raspuns poate veni dintr-o inregistrare ambientala in care seful IGPF, chestorul Buda afirma:

“…e destul de complicat sa stai [neinteligibil] cu SRI-ul, cu DNA-ul, dup-aia vezi ca nu-ti raspunde la telefon. Stress, dar, va dati seama ca vorbeam la trei telefoane si nu raspundeau ai mei.”

 


Sentinta pronuntata in dosarul Moravita 1 ar putea fi casata pentru lipsa motivarii, iar cauza trimisa spre rejudecare.Aplicabilitate directa a art. 6 din CEDO


In data de 14 ianuarie 2015 Curtea de Apel Cluj prin Decizia nr. 54/A/2015 a casat hotararea instantei de fond pentru lipsa motivarii, facand aplicare directa a art. 6 din CEDO.

Desi in noul cod de procedura penala nu este prevazut acest motiv de casare cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel Cluj a facut aplicarea directa a art. 6 din CEDO  retinand faptul ca prin lipsa motivarii sentintei se incalca dreptul fundamental la un proces echitabil, precum si dreptul la un grad dublu de jurisdictie.

Aici puteti citi Decizia nr. 54/A/2015 a Curtii de Apel Cluj

Rationamentul utilizat de instanta in Decizia 54/A/2015 a Curtii de Apel Cluj  poate fi aplicat si sentintei pronuntate de Curtea de Apel Timisoara in dosarul Moravita – lotul 1.

Iata cateva fragmente relevante din hotararea sus-mentionata :

In sentinta trebuie analizata fiecare proba solicitata de procuror si de parti motivandu-se temeiurile de fapt si de drept care au condus la admiterea sau la respingerea fiecareia.

Aratarea in sentinta, in mod generic, ca vinovatia inculpatilor este dovedita, fara referire la apararile concrete ale acestora si la toate probele propuse, prin copierea integrala a rechizitoriului echivaleaza cu nemotivarea solutiei, caz de incalcare a dreptului la un proces echitabil.

Notiunea de proces echitabil cere ca instanta interna de judecata sa examineze problemele esentiale ale cauzei si sa nu se multumeasca sa confirme pur si simplu rechizitoriul, trebuind sa-si motiveze hotararea (Cauza Helle impotriva Finlandei, Cauza Boldea impotriva Romaniei).

In baza efectului devolutiv in apel, se produce o noua judecata in fond, ca regula, pe baza probatoriului deja administrat in cauza, insa, si a altor probe pertinente concludente si utile administrate pentru prima data in apel.

Efectul devolutiv nu poate fi insa inteles ca o administrare a intregului material probator si deci, ca o efectuare a intregii cercetari judecatoresti de catre instanta de apel, caci aceasta din urma este una de control judiciar, neputand suplini lipsa cercetarii judecatoresti in prima instanta.

In caz contrar, s-ar putea ajunge la situatii inacceptabile, in care prima instanta, in urma unei cercetari judecatoresti superficiale, solutioneaza cauza in fond, considerandu-se dispensata de respectarea principiilor care guverneaza faza de judecata, intemeindu-se pe imprejurarea ca, in baza efectului devolutiv, instanta superioara va administra ea insasi probele pe care, din motive subiective instanta de fond nu le-a administrat in mod nemijlocit.

Realizarea in apel a intregii cercetari judecatoresti, ar rapi inculpatilor un grad de jurisdictie si le-ar afecta in mod grav dreptul la aparare, cata vreme ei nu ar mai avea la dispozitie nicio cale de atac.

Motivarea hotararii reprezinta un element de transparenta a justitiei, inerent oricarui act jurisdictional.
Hotararea judecatoreasca nu este un act discretionar, ci rezultatul unui proces logic de analiza stiintifica a probelor administrate in cauza in scopul aflarii adevarului, proces de analiza necesar stabilirii starii de fapt desprinse din acestea prin inlaturarea unor probe si retinerea altora, urmare a unor rationamente logice facute de instanta si care isi gasesc exponentialul in motivarea hotararii judecatoresti.

Motivarea hotararilor justifica echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justitiabilului de a fi convins ca justitia a fost infaptuita, respectiv ca judecatorul a examinat toate mijloacele procesuale si procedurale propuse de participanti si, pe de alta parte, prin dreptul acestuia de a cunoaste oportunitatea promovarii cailor de atac.

Aceasta pozitie este reliefata si de practica CEDO – cauza Boldea contra Romaniei, in care se arata ca “judecatorul trebuie sa raspunda cu argumente la fiecare dintre criticile si mijloacele de aparare invocate de parti”.


DNA a incercat aducerea lui Chira Dora pe tura investigatorului Voda.Chestorul Buda a intervenit, iar mutarea nu a mai avut loc.


In seara zilei de 03.12.2010 a avut loc o intalnire la care au participat investigatorul Voda, seful SPF Moravita Turda Vasile si eu.Turda Vasile  a sustinut ca avea informatii ca ar putea fi inlocuit din functie si ca face demersuri pentru a ramane in functia de sef de sector la Moravita.

Voda s-a oferit sa il sprijine prin influenta pe care sustinea ca are la Bucuresti, cu conditia sa o mute pe Chira Dora pe tura sa.

Trebuie precizat ca in aceeasi zi, 03.12.2010, inainte de acea intalnire, Turda Vasile primise un telefon de la ofiter din cadrul IGPF, care ii transmisese ca, din ordinul inspectorului general, trebuia sa fie prezent in data de 06.12.2010 la IGPF pentru a demisiona din functia de sef de sector.

Faptul ca mutarea agentului Chira Dora a fost solicitata de investigatorul Voda, care actiona exclusiv sub coordonarea procurorului DNA, rezulta din urmatoarele discutii purtate intre investigatorul Voda si Turda Vasile :

TV: Iti vine o colega noua, am auzit eu… mi-a povestit cineva

VMC: Pe tura sau…

TV: Ii dat ordinul, maine dimineata trebuie sa mearga la lucru.

….

VMC: E fata care am zis noi?

TV: In urma discutiilor noastre profunde din noaptea aia, ti-am facut placerea… am rezolvat problema.

VMC: Pai, sa fiti relaxat de maine , nu?

TV: Nu stiu, nu stiu, vedem, vorbim.

In data de 05.12.2010 Turda Vasile a dispus mutarea agentului Chira Dora pe tura unde isi desfasura activitatea agentul Voda.Dupa aceasta mutare au inceput presiunile asupra sefului de sector Turda Vasile pentru a revoca dispozitia de mutare.

Primul care a intervenit a fost seful IJPF Timis, Iures Cornel care l-a sunat pe adjunctul SPF Moravita, Tudorica Marian si i-a spus sa vorbeasca cu Turda Vasile si sa revoce ordinul.

TM : Sefu’, m-am informat, e mutata, e dispozitia lui Vasile, seful de sector.

IC : Si a fost adusa inapoi ?

TM : Nu, n-a adus-o  inapoi, e tot pe “aia” (n.n. tura unde actiona Voda)…

IC : Inapoi cu ea. Inapoi cu ea din ordinul meu. Daca vrei ti-l trimit si cu SMS semnat.

TM : Da, nu-i problema, nu …

IC : Inapoi cu ea.

TM : A dat-o Vasile, da, da, am inteles…

IC : Te rog frumos, spune-i lui Vasile ca am zis eu sa o duca inapoi.

Interesant este faptul ca seful IJPF Timis Iures Cornel nu l-a sunat personal pe Turda Vasile, preferand sa transmita ordinele prin  Tudorica Marian.

Iures Cornel stia despre ancheta DNA in derulare, fapt ce reiese din declaratia lui Mudure Ioan Vasile, adjunctul sau, care a declarat instantei ca a aflat ca Voda este investigator sub acoperire la sfarsitul lunii septembrie 2010.

In ciuda interventiei sefului IJPF Timis, Turda Vasile nu  a revocat dispozitia de mutare.

In data de 11.12.2010 Turda Vasile a fost sunat de seful IGPF, chestor Buda Ioan,  care i-a transmis sa o lase in pace pe Chira Dora si sa revoce ordinul de mutare al acesteia.Iata discutia:

TV : Am onoarea, domnule inspector general.

BI : Va salut. Domnu’ commandant, haideti sa clarificam o chestiune. Deci : POPA RADU cu CHIRA DORA raman pe aceeasi tura, va rog sa-i lasati in pace si va rog sa creati un climat de munca adecvat muncii in cadrul sectorului si nu ma puneti in situatia sa va mai dau telefon inca o data ca sa va spun chestia asta.

TV : Cum ordonati dumneavoastra.

Intr-un articol publicat cateva zile mai tarziu  in ziarul Cotidianul [link http://www.cotidianul.ro/agentele-de-la-moravita-mai-importante-decat-dotarile-schengen-132758/] s-a scris despre aceasta mutare a agentului Chira Dora pe tura unde actiona investigatorul Voda .

In acel articol se prcizeaza faptul ca seful IGPF chestorul Buda Ioan a fost contactat telefonic in legatura cu acest subiect, acesta declarand  :

„Nici vorba, domnule. Nici n-o cunosc. Asa zice, ca vine la mine? Ascultaţi si dumneavoastra tot ce spune lumea. Sa fim seriosi!”.

 Iata cum succesiunea discutiilor :

 


Modul in care Curtea de Apel Timisoara a examinat provocarea invocata in dosarul lotul 1 Moravita (documente probe)


De la inceputul acestei anchete am invocat faptul ca, in ceea ce ma priveste, a existat o provocare din partea organelor judiciare la comiterea de infractiuni, prin manoperele si tehnicile nelegale folosite de DNA.
Acest lucru l-am invocat in fata instantei de fond, Curtea de Apel Timisoara.Vreau sa precizez un lucru inca de la inceput: nu am cerut instantei sa dea crezare celor sustinute de mine, ci sa examineze in mod corect si efectiv starea de fapt, prin prisma probelor, iar abia apoi sa ajunga la o concluzie.

Instanta insa a facut o examinare formala, neraspunzand la niciunul din argumentele invocate de mine si bazate pe probele administrate.

CEDO a stabilit ca atunci cand un acuzat invoca faptul ca a fost victima unei provocari, este sarcina autorităților judiciare de a examina situatia de fapt si de a lua masurile necesare pentru a aflarea adevarului, cu scopul de a stabili dacă a existat o instigare, situatie in care ele trebuie sa traga concluzii in conformitate cu Conventia (CEDO , Ramanauskas versus Lituania, par. 49-61 ).

Cu toate ca instanta a admis audierea unor martori, aceasta nu a si-a exercitat rolul activ in lamuri circumstantele in care s-a realizat detasarea mea la Moravita si daca aceasta s-a dispus la solicitarea DNA.

CEDO a stabilit ca dreptul la un proces echitabil va fi respectat numai in cazul in care inculpatul a avut in mod efectiv posibilitatea de a invoca problema provocarii.Prin urmare, nu este suficient pentru atingerea acestui scop, sa fi fost respectate garantiile generale, cum ar fi egalitatea de arme sau dreptul la aparare. (CEDO, Ramanauskas v. Lituania, par. 69)

De asemenea, instanta nu a lamurit motivele pentru care operatiunea a fost organizata (infiltrarea investigatorului la Deta, desi era vizata vama Moravita), gradul de implicare a politiei de frontiera in comiterea infractiunilor (numirea investigatorului in cadrul IJPF Timis, solicitarea primita de la DNA de a fi detasat la Moravita, motivul detasarii) precum si natura oricarei instigari sau presiuni exercitata de investigatorul sub acoperire asupra mea.

Din cele doua procese-verbale de sesizare din oficiu ale DNA, respectiv cel  in Dosarul 246/P/2010, in care au fost declansate cercetarile la SPF Deta si cel in Dosarul 269/P/2010 in care au fost declansate cercetarile la SPF Moravita, nu rezulta ca as fi fost suspectat de implicare in activitati infractionale sau ca as fi intentionat sa ma implic in asemenea activitati.

Daca ar fi existat o minima informatie ea s-ar fi regasit in sesizarea initiala a DNA, ori in dosarul Deta , ori in dosarul Moravita.

Seful MRU, Caplescu Mihai, cel care a facut propunerea ca eu sa fiu detasat la SPF Moravita, asa cum rezulta din Procesul-verbal de sedinta din 08.10.2010, a declarat in fata instantei ca “…am avut incredere in Dragomir , fiind un ofiter cu experienta, bine pregatit profesional…” , care “… imi inspira incredere” si ca pentru detasare au fost selectati politisti “…care sa nu aiba legaturi cu cei din Moravita” (declaratie Caplescu M.)

Fostul adjunct al sefului IJPF Timis, Mudure Ioan Vasile, a declarat in fata instantei ca “…aveam incredere in capacitatile sale profesionale …” si ca “… am avut aprecieri pozitive in sensul ca este un bun profesionist …”. (declaratie Mudure I.V.)

Tot referitor la acest aspect, in data de 15.01.2013 am formulat un memoriu catre conducerea MAI, solicitand sa se verifice daca detasarea mea la Moravita s-a realizat in conditii de legalitate, cu respectarea actelor normative ce reglementeaza detasarea politistilor.Conducerea MAI a directionat memoriu catre conducerea IGPF.

IGPF a trimis memoriul spre a fi examinat de catre DNA pe motiv ca “… aspectele sesizate se refera la activitatea de cercetare penala desfasurata de organele de politie judiciara, sub directa coordonare a Parchetului DNA, in dosarul penal nr. 269/P/2010.” (raspuns IGPF)

Desi nu intra in atributiile DNA sa verifice legalitatea actelor administrative emise de o institutie publica, raspunsul DNA la memoriu a fost o argumentare a faptului ca in prezenta cauza nu a fost vorba de o provocare .(raspuns DNA)

Amestecul DNA in activitatea Politiei de Frontiera in sensul solicitarii detasarii mele rezulta si din referatul DNA in care procurorul afirma ca “…fata de Dragomir Valerian s-a declansat o procedura speciala …” (raspuns DNA, pag 6)

Faza initiala a operatiunii s-a desfasurat in afara unui cadru legal sau a unei autorizari judiciare. Infiltrarea investigatorului sub acoperire Voda la SPF Deta s-a realizat la data de 15.08.2010 [prin Dispozitia Sefului IJPF Timis nr. S1109279 din 30.08.2010 care prevedea ca „incepand cu data de 15.08.2010 agentul de politie VODA Alexandru MIHAI CRISTIAN (1810902020119), mutat la cerere de la Inspectoratul Judetean al Jandarmeriei Bihor prin Dispozitia sefului Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane nr. S969 din 19.08.2010 si echivalat in grad profesional conform Dispozitiei IGPF nr. 177362 din 15.08.2010, se numeste in functia de agent III la compartimentul Ture Serviciu la SPF Deta, pozitia 426 in statul de organizare”], in timp ce autorizarea sa a fost incepand cu data de 03.09.2010. (Ordonanta Voda Deta)

Cu prilejul audierii investigatorului sub acoperire instanta nu a facut niciun efort de a afla daca cele sustinute de mine sunt sau nu reale.

In acest sens instanta trebuia sa lamureasca motivul prezentei investigatorului sub acoperire la Deta, daca infiltrarea sa la Deta s-a realizat in scopul stabilirii unei legaturi cu mine si provocarii spre comiterea de infractiuni, daca acesta a sustinut ca ar fi sprijinit de persoane influente de la cel mai inalt nivel in stat, printre care si seful Politiei de Frontiera Romane, cine a avut initiativa intalnirii dintre mine si investigator pentru a discuta despre detasarea la Moravita, in ce context si cine a propus detasarea la Moravita, precum si rolul investigatorului in detasarea mea la Moravita.

Cu ocazia audierii investigatorului sub acoperire de catre instanta de judecata l-a intrebat cum a ajuns la SPF Deta si daca a avut vreo legatura cu detasarea mea la SPF Moravita.
Investigatorul sub acoperire, sfidand instanta, a ignorant intrebarea si a inceput declaratia cu momentul venirii sale la SPF Moravita.
Cu toate acestea, instanta nu a reformulat intrebarea si nu a insistat ca investigatorul sa raspunda la intrebarea adresata.

Investigatorul sub acoperire a facut mai multe vizite la locuinta mea, din proprie initiativa, in scopul de a inlatura orice posibil dubiu pe care l-as fi putut avea in ceea ce priveste veridicitatea misiunii sale.

Iata cateva din raspunsurile date de investigatorul sub acoperire care pare ca nu-si aminteste nimic din ceea ce a constituit activitatea sa ca ofiter sub acoperire, desi a fost foarte exact la alte intrebari de detaliu (de ex. Cand a fost intrebat daca i-a dat bani unui anumit agent de pe tura, acesta a raspuns prompt “da”) :

“Nu imi aduc aminte exact daca eu cu Dragomir am avut discutii despre detasarea la Moravita.”

“Nu imi amintesc sa fi sustinut fata de Dragomir ca am fost trimis de generali sa institui un control asupra traficului de tigari.”

“Nu imi amintesc discutiile purtate la domiciliul lui Dragomir Valerian in sensul ca eu i-as fi reprosat acestuia ca sumele de bani colectate in vama erau sub asteptarile celor de la Bucuresti.

Nu imi amintesc ca eu sa-i fi reprosat lui Dragomir ca sumele de bani stranse erau prea mici pentru a face un drum la Bucuresti.”

“Nu am avut pile si nu am sustinut ca am relatii sus-puse inclusiv la Parlamentul Romaniei.”

“Nu am primit bani sau alte bunuri pe care sa nu le fi predat.”
(declaratie Voda)

O concluzie logica care se poate trage din aceste raspunsuri ale investigatorului este ca daca nu a folosit si nu obisnuia sa foloseasca in activitatea sa astfel de practici sau manopere, atunci raspunsul sau ar fi trebuit sa fie categoric “NU” , in loc de “NU IMI AMINTESC”.

Desi procurorii de caz si instanta au negat orice implicare a investigatorului sau a DNA in mutarea mea la Moravita, afirmand ca “…nu exista niciun act care sa confirme o asemenea ipoteza”, la dosarul cauzei exista mai multe inregistrari ambientale care contrazic acest lucru, printre care:

- discutia din data de 25.10.2010, intre investigatorul sub acoperire si politistii B.F. si S.A., in care investigatorul vorbeste despre interventia acestuia in momentul detasarii mele la Moravita, pentru a nu lucra la CIT, ci ca sef de tura : “…ala mi-a si inchis telefonul, l-am sunat “uite domne asta (n.n. Dragomir Valerian) e la CIT. Cum sa fie la CIT , daca eu am vorbit ceva?…iti dai seama ca eu vorbisem cu ei… “.

- interceptarea telefonica dintre investigatorul Voda si Budris Florin, purtata in data de 06.10.2010, cu doua zile inainte de emiterea dispozitie de detasare de catre IJPF Timis, in care investigatorul afirma “…suna-l pe Vali si spune-i ca eu am primit semnalul ca maine ne… [n.n. detaseaza]”.

- declaratia adjuctului sefului IJPF Timis Mudure Ioan Vasile care a sustinut cu ocazia audierii sale de catre instanta ca “detasarea lui Dragomir s-a facut pentru a sprijini ancheta DNA ”. (declaratie Mudure I.V.)

Autoritatile nationale au negat ca ar fi existat o instigare din partea politiei si nu au facut niciun efort de a clarifica rolul jucat de protagonistii acestei inscenari, respectiv seful IGPF Buda Ioan si seful IJPF Iures Cornel.

Instanta a refuzat sa-l audieze pe seful IGPF in sala de judecata si a dispus audierea sefului Politiei de Frontiera Romane, chestorul Buda Ioan, prin videoconferinta, dupa ce a fost citat de doua ori si nu s-a prezentat in fata instantei, neexistand niciun motiv pentru care audierea sa nu poata avea loc in sala de judecata sau care sa justifice neprezentarea sa pentru audiere.

De asemenea, audierea in aceste conditii nu ofera nicio garantie ca martorul nu a fost asistat in momentul audierii si ajutat la formularea raspunsurilor, avand in vedere perioada neobisnuit de mare dintre adresarea intrebarii si raspunsul dat.

Instanta a refuzat audierea sefului IJPF Timis Iures Cornel, martor esential pentru stabilirea existentei unei provocari, punand in discutie din proprie initiativa „omiterea” audierii acestuia din motive medicale, desi la acel moment Iures Cornel isi reluase serviciul in calitate de ofiter in cadrul DGA.

Prin audierea acestui martor instanta ar fi putut lamuri motivul real pentru care am fost detasat la Moravita si daca aceasta detasare s-a facut sau nu la solicitarea organelor judiciare ale DNA.

Din probele existente la dosar a rezultat ca, in perioada anchetei, emiterea dispozitiilor de mutare nu mai erau dispuse de catre IJPF Timis Cornel Iures, asa cum era prevazut de dipozitiile legale, ci erau emise doar la ordinul sefului sau ierarhic chestorul Buda Ioan, care actiona conform solicitarilor primite de la DNA.

O dovada in acest sens o reprezinta o interceptare telefonica intre Iures Cornel si un ofiter de la SPF Moravita a carui delegare trebuia prelungita, in care Iures Cornel afirma ca “…Cata vreme primesc ordin sa mai stai, mai stai, cata vreme nu primesc un astfel de ordin , te-ntorci “acasa” … nu am primit nicio alta indicatie pretioasa pe verticala autoritatii mele… Nu am alta explicatie.

Instanta a respins, fara a motiva, audierea lui Turda Vasile, fostul sef al SPF Moravita, care primise nenumarate ordine de la seful IGPF Buda Ioan, privind mutarea la si de la Moravita a unor ofiteri si agenti, fapt ce reiese din interceptarile telefonice puse la dispozitia instantei.

Instanta a retinut in sarcina mea cu titlu de mita o suma de bani de doua ori mai mare decat cea care rezulta din declaratiile investigatorului sub acoperire, care a participat la impartirea banilor.(document)

Desi am recunoscut, atat in faza de urmarire penala cat si in fata instantei cu ocazia audierii , infractiunile comise si mi-am mentinut aceasta pozitie si la ultimul cuvant , in sentinta pe care a pronuntat-o instanta retine atitudinea nesincera si ca am revenit asupra declaratiei cu ocazia dezbaterilor.

In mod absolut surprinzator, cei doi judecatori care au judecat lotul 1 Moravita, respectiv Mircea Cretu (in procedura simplificata) si Vasilica Sandovici (in procedura ordinara), au plecat de la Sectia penala la Sectia litigii de munca , imediat dupa solutionarea cauzei.

Interceptarile efectuate in cauza pot fi ascultate aici https://justitiabili.wordpress.com/interceptari-telefonice/


Masurile generale adoptate de Romania ca urmare a constatarii de catre CEDO a unei provocari in cauza Constantin si Stoian c. Romania


Hotararea pronuntata de CEDO in cauza Constantin si Stoian c. Romania   a ramas definitiva la data de 29 decembrie 2009.

Romania a inaintat Raportul de masuri    Comitetului de Ministri la data de 27 iunie 2012 si prevedea adoptarea urmatoarelor masuri individuale si generale.

 Masurile individuale (cele care privesc pe reclamant)

Despagubirile acordate de CEDO reclamantului au fost platite integral de catre statul roman.Au fost redeschise procedurile judiciare prin revizuire in urma carora reclamantul a fost achitat.

Masurile generale ( cu scopul de a preveni incalcari similare cu cea constatata de CEDO)

Guvernul a considerat ca deficientele constatate de CEDO s-au datorat unor practici incorecte ale organelor de ancheta, si nu ca urmare a unei legislatii necorescunzatoare.

Pentru a se asigura ca autoritatile competente aplica cadrul legal actual in domeniul operatiunilor sub acoperire intr-un mod compatibil cu cerintele articolului 6, hotararile, impreuna cu un rezumat in limba romana care a subliniat principalele constatari  ale Curtii Europene, au fost transmise Parchetului General si  I.G.P.R. .

Aceasta masura a fost luata cu scopul de a disemina hotararile catre toate parchetele si unitatile de politie din intreaga tara, astfel incat sa poata fi dezbatute in ateliere de lucru si activitati legate de pregatirea profesionala a procurorilor si a unitatilor de politie cu atributii in operatiunile sub acoperire .

Pentru a se asigura ca instantele romane vor examina provocarea si vor conduce procesele , in cazuri similare, intr-un mod care este pe deplin compatibil cu cerintele articolului 6 din Conventie, autoritatile au procedat la publicarea si difuzarea la scara larga a acestor hotarari.

Este de asteptat ca aceste masuri sa garanteze ca dispozitiile CPP privind obtinerea probelor,  vor fi interpretate si aplicate in lumina cerintelor unui proces echitabil asa cum rezulta din aceste hotarari.

In acest scop, ambele hotarari au fost traduse in limba romana si publicata in Monitorul Oficial si pe site-urile ICCJ si CSM.

Guvernul a trimis traducerea hotararilor impreuna cu un rezumat al acestora Consiliului Superior al Magistraturii pentru diseminare catre toate instantele nationale

Cu ocazia intalnirii din 5-7 martie 2013, Comitetul de Ministri a adoptat Rezolutia prin care a inchis supravegherea executarii hotararii Constantin si Stoian.

In concluzie, Guvernul Romaniei a considerat ca masurile generale adoptate, respectiv traducerea si diseminarea hotararilor,  sunt de natura sa garanteze ca instantele nationale vor aplica principiile rezultate din aceste hotarari, in situatia in care un inculpat invoca existenta unei provocari.

Dar daca asemenea incalcari se repeta ? Ce masuri concrete ar putea fi luate? Este  oare aceasta procedura de supraveghere mult prea formala in ceea ce priveste masurile generale?

Se ridica asadar intrebarea daca aceasta procedura de supraveghere este intr-adevar una efectiva.

Pentru a putea face o comparatie,  voi prezenta masurile adoptate de un alt stat condamnat de CEDO, tot ca urmare a constatarii unei provocari din partea statului.Este vorba de masurile adoptate in cauza  Ramanauskas c. Lituania, o hotarare de referinta in materia provocarii in cazul infractiunilor de coruptie.

In Raportul prezentat de guvernul lituanian se precizeaza, ca masura generala, adoptarea de catre Curtea Suprema de Justitie a Lituaniei a unei decizii in care sunt enumerate principiile generale care trebuie avute in vedere de instantele nationale in cazurile in care au fost folositi investigatori sub acoperire.Aceasta decizie este obligatorie pentru toate instantele nationale si este , de fapt, o procedura de lucru, clara si predictibila, pentru cazuri similare.Ea cuprinde doar 6 articole, astfel :

1.Curtea Suprema de Justitie a subliniat ca simularea unui comportament infractional ca o tehnica de investigatie nu poate fi folosita pentru a incita la comiterea unei infractiuni si se poate aplica numai in cazul in care informatii credibile si obiective au fost deja obtinute in sensul ca activitatea infractionala a fost deja initiata.

2.Agentii statului nu pot actiona in calitate de persoane private pentru instiga terte persoane in a comite o infractiune, in timp ce actele persoanelor care actioneaza sub controlul si instructiunile unor functionari ai statului pentru a instiga terte persoane in a  comite o infractiune, constituie, de asemene, o provocare.

3.Se poate deduce ca exista un act de provocare chiar daca functionari ai statului nu actioneaza intr-o maniera foarte intensa si presanta, inclusiv in situatiile in care contactul cu terte persoane se face indirect prin intermediari.

4.Sarcina probei in procedurile judiciare revine autoritatilor de stat, care au obligatia de a infirma fiecare argument invocat de un inculpat  in ceea ce priveste provocarea de catre agentii statului la a comite o infractiune.

5.Odata ce provocarea este stabilita, toate probele obtinute prin provocare nu sunt admisibile. Marturisirea comiterii unei infractiuni  ca urmare a unei provocari, nu inlatura nici provocarea, nici efectele acesteia.

6.Este de preferat ca tehnicile sub acoperire sa fie supravegheate de catre o instanta, desi supravegherea de catre un procuror nu incalca, in sine,  Conventia.

La momentul in care Romania  adopta masurile generale privind respectarea de catre instantele nationale a principiilor stabilite  de CEDO in materia provocarii, eu invocam existenta unei provocari in dosarul Moravita.Despre modul in care a fost examinata de catre instanta provocarea invocata si efectul masurilor adoptate, in articolul urmator.

 


Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 116 other followers