Tag Archives: cedo

Faza initiala a operatiunii DNA in dosarul Moravita : Incadrarea investigatorului sub acoperire Voda la IJPF Timis s-a realizat in absenta unui cadru legal.


 CEDO a stabilit in jurisprudenta sa in materia provocarii anumite principii generale de care instantele interne sunt obligate sa tina cont atunci cand o persoana acuzata invoca existenta unei provocari din partea agentilor statului.

In urmatoarele articole voi face aplicarea acestor principii generale ale CEDO  raportat la situatia mea in dosarul Moravita.

Faza initiala a operatiunii DNA s-a desfasurat in absenta unui cadru legal sau a unei autorizari judiciare

Acest aspect a fost analizat de CEDO in cauzele Ramanauskas v. Lituania (par. 60) si Khudobin v. Rusia (par. 133-135) , Curtea retinand urmatoarele:

„… in cazul in care un acuzat afirma ca a fost provocat sa comita o infractiune, instantele penale trebuie sa efectueze o examinare atenta a materialului din dosar, deoarece ca un proces sa fie echitabil in sensul articolului 6 § 1 al Conventiei, toate probele obtinute ca rezultat al unei provocari trebuie sa fie excluse. Acest lucru este valabil mai ales in cazul in care operatiunea de politie a avut loc, fara un cadru legal suficient.”

Investigatorul Voda Mihai Cristian a fost incadrat la SPF Deta incepand cu data de 15.08.2010, prin dispozitia nr. S1109279 din 30.08.2010 a Sefului IJPF Timis IURES CORNEL, care prevedea :

„Cu data de 15.08.2010 agentul de politie VODA Alexandru MIHAI CRISTIAN (1810902020119) mutat la cerere de la Inspectoratul Judetean al Jandarmeriei Bihor prin dispozitia sefului Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane nr. S969 din 19.08.2010 si echivalat in grad profesional conform dispozitiei IGPF nr. 177362 din 15.08.2010, se numeste in functia de agent III la compartimentul Ture Serviciu la SPF Deta, pozitia 426 in statul de organizare.”

Incadrarea lui Voda la data de 15.08.2010 este confirmata de IJPF Timis intr-o intampinare formulata in cadrul unui proces pe Legea 544/2001 privind comunicarea unor informatii de interes public – Incadrare Voda la IJPF Timis (pag. 2, alin. 2)

La momentul numirii lui Voda la SPF Deta nu exista un dosar penal inregistrat la DNA privind politisti din cadrul SPF Deta.

Dosarul a fost inregistrat 3 saptamani mai tarziu, la data de 03.09.2010Proces-verbal de sesizare din oficiu , iar autorizarea investigatorului s-a realizat tot la data de 03.09.2010 –  Ordonanta de autorizare a investigatorului Voda

Cu toate acestea, DNA recunoaste ca incadrarea lui Voda Mihai Cristian la IJPF Timis si eliberarea cartii de identitate fictiva s-a realizat “sub directa coordonare si cu stiinta procurorilor de caz”.

Aceasta confirmare a DNA apare intr-un raspuns la un memoriu formulat de mine catre MAI privind temeiul legal al incadrarii lui Voda la IJPF Timis si eliberarea cartii de identitate fictiva.MAI a declinat memoriul catre DNA, motivand ca are legatura cu dosarul Moravita.

Raspunsul DNA aici :  Raspuns DNA incadrare Voda

In momentul incadrarii lui Voda la IJPF Timis la data de 15.08.2010, nu exista niciun act normativ care sa permita incadrarea unei persoane cu identitate fictiva intr-o institutie publica, in speta in Politia de Frontiera, intr-o functie publica.

Mai mult decat atat, la acel moment nu a existat nici macar o autorizare a procurorului pentru ca Voda sa-si desfasoare activitatea ca investigator sub acoperire, neexistand un dosar penal.

De altfel, procurorul nu l-a autorizat niciodata pe Voda sa desfasoare activitati autorizate in calitate de politist de frontiera, asa cum rezulta din Ordonanta de autorizare a investigatorului Voda

In art. 12 din Regulamentul de Organizare si Functionare al DGA se prevede ca “in scopul descoperirii faptelor, identificarii faptuitorilor si obţinerii mijloacelor de proba, DGA poate folosi investigatori sub acoperire , in baza autorizarii date de procuror, in conditiile legii”.

Se ridica intrebarea cum a putut fi folosit ofiterul sub acoperire Voda Mihai Cristian daca nu exista o autorizatie a procurorului si nici un dosar penal?

De asemenea, la cel moment nu exista un cadru legal care sa permita emiterea unei carti de identitate fictiva pentru investigatori sub acoperire.

Articolul 42 alin. 3 lit. a din Regulamentul de Organizare si Functionare al DGA prevede ca investigatorii sub acoperire “culeg, in mod conspirat, in baza autorizarii procurorului, date si informatii privind savarsirea sau pregatirea savarsirii unei fapte de coruptie, in vederea obtinerii mijloacelor de proba, cu respectarea prevederilor legale in vigoare”.

Analizand toate aceste documente se desprind cateva intrebari :

1.In ce cadru legal au actionat procurorii DNA, care au cunoscut si supravegheat infiltrarea lui Voda la IJPF Timis, avand in vedere ca nu exista un dosar penal pe care acestia sa-l fi instrumentat in acel moment?

2.In ce calitate a actionat Voda din data de 15.08.2010 cand a fost numit la Deta si pana la 03.09.2010 cand a fost autorizat ca investigator sub acoperire?

3.Cum s-a realizat de catre DNA, in conditii legale, infiltrarea lui Voda la IJPF Timis- SPF Deta?

4.Cine a fabricat dosarul de personal al lui Voda, dosar care a fost trimis la IJPF Timis – Biroul Resurse Umane in momentul numirii acestuia la SPF Deta?

5.Sunt exonerati de raspunderea penala cei care au sprijinit infiltarea lui Voda la IGPF si IJPF Timis , avand in vedere ca numirea unei persoane cu identitate fictiva in cadrul unei institutii publice, cu buna stiinta, este abuz in serviciu?Afirm acest lucru in contextul in care fostul adjunct al sefului IJPF Timis, MUDURE IOAN VASILE,  a declarat cu ocazia audierii in instanta ca stia ca Voda este investigator sub acoperire.

6.De ce procurorii DNA nu au dorit sa inregistreze dosarul penal inca din momentul numirii lui Voda la IJPF Timis, respectiv 15.08.2010?

 Continuare in articolul urmator.


Modul in care Curtea de Apel Timisoara a examinat provocarea invocata in dosarul lotul 1 Moravita (documente probe)


De la inceputul acestei anchete am invocat faptul ca, in ceea ce ma priveste, a existat o provocare din partea organelor judiciare la comiterea de infractiuni, prin manoperele si tehnicile nelegale folosite de DNA.
Acest lucru l-am invocat in fata instantei de fond, Curtea de Apel Timisoara.Vreau sa precizez un lucru inca de la inceput: nu am cerut instantei sa dea crezare celor sustinute de mine, ci sa examineze in mod corect si efectiv starea de fapt, prin prisma probelor, iar abia apoi sa ajunga la o concluzie.

Instanta insa a facut o examinare formala, neraspunzand la niciunul din argumentele invocate de mine si bazate pe probele administrate.

CEDO a stabilit ca atunci cand un acuzat invoca faptul ca a fost victima unei provocari, este sarcina autorităților judiciare de a examina situatia de fapt si de a lua masurile necesare pentru a aflarea adevarului, cu scopul de a stabili dacă a existat o instigare, situatie in care ele trebuie sa traga concluzii in conformitate cu Conventia (CEDO , Ramanauskas versus Lituania, par. 49-61 ).

Cu toate ca instanta a admis audierea unor martori, aceasta nu a si-a exercitat rolul activ in lamuri circumstantele in care s-a realizat detasarea mea la Moravita si daca aceasta s-a dispus la solicitarea DNA.

CEDO a stabilit ca dreptul la un proces echitabil va fi respectat numai in cazul in care inculpatul a avut in mod efectiv posibilitatea de a invoca problema provocarii.Prin urmare, nu este suficient pentru atingerea acestui scop, sa fi fost respectate garantiile generale, cum ar fi egalitatea de arme sau dreptul la aparare. (CEDO, Ramanauskas v. Lituania, par. 69)

De asemenea, instanta nu a lamurit motivele pentru care operatiunea a fost organizata (infiltrarea investigatorului la Deta, desi era vizata vama Moravita), gradul de implicare a politiei de frontiera in comiterea infractiunilor (numirea investigatorului in cadrul IJPF Timis, solicitarea primita de la DNA de a fi detasat la Moravita, motivul detasarii) precum si natura oricarei instigari sau presiuni exercitata de investigatorul sub acoperire asupra mea.

Din cele doua procese-verbale de sesizare din oficiu ale DNA, respectiv cel  in Dosarul 246/P/2010, in care au fost declansate cercetarile la SPF Deta si cel in Dosarul 269/P/2010 in care au fost declansate cercetarile la SPF Moravita, nu rezulta ca as fi fost suspectat de implicare in activitati infractionale sau ca as fi intentionat sa ma implic in asemenea activitati.

Daca ar fi existat o minima informatie ea s-ar fi regasit in sesizarea initiala a DNA, ori in dosarul Deta , ori in dosarul Moravita.

Seful MRU, Caplescu Mihai, cel care a facut propunerea ca eu sa fiu detasat la SPF Moravita, asa cum rezulta din Procesul-verbal de sedinta din 08.10.2010, a declarat in fata instantei ca “…am avut incredere in Dragomir , fiind un ofiter cu experienta, bine pregatit profesional…” , care “… imi inspira incredere” si ca pentru detasare au fost selectati politisti “…care sa nu aiba legaturi cu cei din Moravita” (declaratie Caplescu M.)

Fostul adjunct al sefului IJPF Timis, Mudure Ioan Vasile, a declarat in fata instantei ca “…aveam incredere in capacitatile sale profesionale …” si ca “… am avut aprecieri pozitive in sensul ca este un bun profesionist …”. (declaratie Mudure I.V.)

Tot referitor la acest aspect, in data de 15.01.2013 am formulat un memoriu catre conducerea MAI, solicitand sa se verifice daca detasarea mea la Moravita s-a realizat in conditii de legalitate, cu respectarea actelor normative ce reglementeaza detasarea politistilor.Conducerea MAI a directionat memoriu catre conducerea IGPF.

IGPF a trimis memoriul spre a fi examinat de catre DNA pe motiv ca “… aspectele sesizate se refera la activitatea de cercetare penala desfasurata de organele de politie judiciara, sub directa coordonare a Parchetului DNA, in dosarul penal nr. 269/P/2010.” (raspuns IGPF)

Desi nu intra in atributiile DNA sa verifice legalitatea actelor administrative emise de o institutie publica, raspunsul DNA la memoriu a fost o argumentare a faptului ca in prezenta cauza nu a fost vorba de o provocare .(raspuns DNA)

Amestecul DNA in activitatea Politiei de Frontiera in sensul solicitarii detasarii mele rezulta si din referatul DNA in care procurorul afirma ca “…fata de Dragomir Valerian s-a declansat o procedura speciala …” (raspuns DNA, pag 6)

Faza initiala a operatiunii s-a desfasurat in afara unui cadru legal sau a unei autorizari judiciare. Infiltrarea investigatorului sub acoperire Voda la SPF Deta s-a realizat la data de 15.08.2010 [prin Dispozitia Sefului IJPF Timis nr. S1109279 din 30.08.2010 care prevedea ca „incepand cu data de 15.08.2010 agentul de politie VODA Alexandru MIHAI CRISTIAN (1810902020119), mutat la cerere de la Inspectoratul Judetean al Jandarmeriei Bihor prin Dispozitia sefului Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane nr. S969 din 19.08.2010 si echivalat in grad profesional conform Dispozitiei IGPF nr. 177362 din 15.08.2010, se numeste in functia de agent III la compartimentul Ture Serviciu la SPF Deta, pozitia 426 in statul de organizare”], in timp ce autorizarea sa a fost incepand cu data de 03.09.2010. (Ordonanta Voda Deta)

Cu prilejul audierii investigatorului sub acoperire instanta nu a facut niciun efort de a afla daca cele sustinute de mine sunt sau nu reale.

In acest sens instanta trebuia sa lamureasca motivul prezentei investigatorului sub acoperire la Deta, daca infiltrarea sa la Deta s-a realizat in scopul stabilirii unei legaturi cu mine si provocarii spre comiterea de infractiuni, daca acesta a sustinut ca ar fi sprijinit de persoane influente de la cel mai inalt nivel in stat, printre care si seful Politiei de Frontiera Romane, cine a avut initiativa intalnirii dintre mine si investigator pentru a discuta despre detasarea la Moravita, in ce context si cine a propus detasarea la Moravita, precum si rolul investigatorului in detasarea mea la Moravita.

Cu ocazia audierii investigatorului sub acoperire de catre instanta de judecata l-a intrebat cum a ajuns la SPF Deta si daca a avut vreo legatura cu detasarea mea la SPF Moravita.
Investigatorul sub acoperire, sfidand instanta, a ignorant intrebarea si a inceput declaratia cu momentul venirii sale la SPF Moravita.
Cu toate acestea, instanta nu a reformulat intrebarea si nu a insistat ca investigatorul sa raspunda la intrebarea adresata.

Investigatorul sub acoperire a facut mai multe vizite la locuinta mea, din proprie initiativa, in scopul de a inlatura orice posibil dubiu pe care l-as fi putut avea in ceea ce priveste veridicitatea misiunii sale.

Iata cateva din raspunsurile date de investigatorul sub acoperire care pare ca nu-si aminteste nimic din ceea ce a constituit activitatea sa ca ofiter sub acoperire, desi a fost foarte exact la alte intrebari de detaliu (de ex. Cand a fost intrebat daca i-a dat bani unui anumit agent de pe tura, acesta a raspuns prompt “da”) :

“Nu imi aduc aminte exact daca eu cu Dragomir am avut discutii despre detasarea la Moravita.”

“Nu imi amintesc sa fi sustinut fata de Dragomir ca am fost trimis de generali sa institui un control asupra traficului de tigari.”

“Nu imi amintesc discutiile purtate la domiciliul lui Dragomir Valerian in sensul ca eu i-as fi reprosat acestuia ca sumele de bani colectate in vama erau sub asteptarile celor de la Bucuresti.

Nu imi amintesc ca eu sa-i fi reprosat lui Dragomir ca sumele de bani stranse erau prea mici pentru a face un drum la Bucuresti.”

“Nu am avut pile si nu am sustinut ca am relatii sus-puse inclusiv la Parlamentul Romaniei.”

“Nu am primit bani sau alte bunuri pe care sa nu le fi predat.”
(declaratie Voda)

O concluzie logica care se poate trage din aceste raspunsuri ale investigatorului este ca daca nu a folosit si nu obisnuia sa foloseasca in activitatea sa astfel de practici sau manopere, atunci raspunsul sau ar fi trebuit sa fie categoric “NU” , in loc de “NU IMI AMINTESC”.

Desi procurorii de caz si instanta au negat orice implicare a investigatorului sau a DNA in mutarea mea la Moravita, afirmand ca “…nu exista niciun act care sa confirme o asemenea ipoteza”, la dosarul cauzei exista mai multe inregistrari ambientale care contrazic acest lucru, printre care:

– discutia din data de 25.10.2010, intre investigatorul sub acoperire si politistii B.F. si S.A., in care investigatorul vorbeste despre interventia acestuia in momentul detasarii mele la Moravita, pentru a nu lucra la CIT, ci ca sef de tura : “…ala mi-a si inchis telefonul, l-am sunat “uite domne asta (n.n. Dragomir Valerian) e la CIT. Cum sa fie la CIT , daca eu am vorbit ceva?…iti dai seama ca eu vorbisem cu ei… “.

– interceptarea telefonica dintre investigatorul Voda si Budris Florin, purtata in data de 06.10.2010, cu doua zile inainte de emiterea dispozitie de detasare de catre IJPF Timis, in care investigatorul afirma “…suna-l pe Vali si spune-i ca eu am primit semnalul ca maine ne… [n.n. detaseaza]”.

– declaratia adjuctului sefului IJPF Timis Mudure Ioan Vasile care a sustinut cu ocazia audierii sale de catre instanta ca “detasarea lui Dragomir s-a facut pentru a sprijini ancheta DNA ”. (declaratie Mudure I.V.)

Autoritatile nationale au negat ca ar fi existat o instigare din partea politiei si nu au facut niciun efort de a clarifica rolul jucat de protagonistii acestei inscenari, respectiv seful IGPF Buda Ioan si seful IJPF Iures Cornel.

Instanta a refuzat sa-l audieze pe seful IGPF in sala de judecata si a dispus audierea sefului Politiei de Frontiera Romane, chestorul Buda Ioan, prin videoconferinta, dupa ce a fost citat de doua ori si nu s-a prezentat in fata instantei, neexistand niciun motiv pentru care audierea sa nu poata avea loc in sala de judecata sau care sa justifice neprezentarea sa pentru audiere.

De asemenea, audierea in aceste conditii nu ofera nicio garantie ca martorul nu a fost asistat in momentul audierii si ajutat la formularea raspunsurilor, avand in vedere perioada neobisnuit de mare dintre adresarea intrebarii si raspunsul dat.

Instanta a refuzat audierea sefului IJPF Timis Iures Cornel, martor esential pentru stabilirea existentei unei provocari, punand in discutie din proprie initiativa „omiterea” audierii acestuia din motive medicale, desi la acel moment Iures Cornel isi reluase serviciul in calitate de ofiter in cadrul DGA.

Prin audierea acestui martor instanta ar fi putut lamuri motivul real pentru care am fost detasat la Moravita si daca aceasta detasare s-a facut sau nu la solicitarea organelor judiciare ale DNA.

Din probele existente la dosar a rezultat ca, in perioada anchetei, emiterea dispozitiilor de mutare nu mai erau dispuse de catre IJPF Timis Cornel Iures, asa cum era prevazut de dipozitiile legale, ci erau emise doar la ordinul sefului sau ierarhic chestorul Buda Ioan, care actiona conform solicitarilor primite de la DNA.

O dovada in acest sens o reprezinta o interceptare telefonica intre Iures Cornel si un ofiter de la SPF Moravita a carui delegare trebuia prelungita, in care Iures Cornel afirma ca “…Cata vreme primesc ordin sa mai stai, mai stai, cata vreme nu primesc un astfel de ordin , te-ntorci “acasa” … nu am primit nicio alta indicatie pretioasa pe verticala autoritatii mele… Nu am alta explicatie.

Instanta a respins, fara a motiva, audierea lui Turda Vasile, fostul sef al SPF Moravita, care primise nenumarate ordine de la seful IGPF Buda Ioan, privind mutarea la si de la Moravita a unor ofiteri si agenti, fapt ce reiese din interceptarile telefonice puse la dispozitia instantei.

Instanta a retinut in sarcina mea cu titlu de mita o suma de bani de doua ori mai mare decat cea care rezulta din declaratiile investigatorului sub acoperire, care a participat la impartirea banilor.(document)

Desi am recunoscut, atat in faza de urmarire penala cat si in fata instantei cu ocazia audierii , infractiunile comise si mi-am mentinut aceasta pozitie si la ultimul cuvant , in sentinta pe care a pronuntat-o instanta retine atitudinea nesincera si ca am revenit asupra declaratiei cu ocazia dezbaterilor.

In mod absolut surprinzator, cei doi judecatori care au judecat lotul 1 Moravita, respectiv Mircea Cretu (in procedura simplificata) si Vasilica Sandovici (in procedura ordinara), au plecat de la Sectia penala la Sectia litigii de munca , imediat dupa solutionarea cauzei.

Interceptarile efectuate in cauza pot fi ascultate aici https://justitiabili.wordpress.com/interceptari-telefonice/


Ce obligatie are Romania in situatia in care este condamnata la CEDO ?


De fiecare data cand Curtea Europeana a Drepturilor Omului  pronunta o hotarare de condamnare impotriva Romaniei, institutiile abilitate din Justitie au obligatia de a lua anumite masuri pentru ca incalcarile constatate de CEDO sa nu se mai produca, in viitor,  in situatii similare.

In acest articol voi descrie procedura imediat urmatoare pe care un stat trebuie sa o  urmeze in situatia in care a suferit o condamnare la CEDO.

Statele care au adoptat Conventia s-au angajat  sa se conformeze hotararilor definitive ale Curţii in cauzele litigiile la care ele sunt parţi.(art. 46 din Conventie)

Adoptarea masurilor privind punerea in executare a hotararii CEDO de catre statul condamnat este supravegheata de catre Comitetul Ministrilor din cadrul Consiliului Europei, format din reprezentantii guvernelor celor 47 de state membre ale UE.

Din momentul in care o hotarare pronuntata de CEDO a ramas definitiva, statul vizat de respectiva decizie indica Comitetului de Ministri, cat mai curand posibil, masurile planificate si / sau luate intr-un asa-numit plan de actiune”.(„action plan”)

In planul de actiune sunt prezentate masurile individuale, respectiv cele care il privesc direct pe reclamant (cum ar fi : plata despagubirilor acordate, redeschiderea procedurilor judiciare, inlaturarea consecintelor incalcarii suferite s.a.) precum si masurile generale, care au scopul de a preveni viitoarele  incalcari similare.

Odata ce au fost luate toate masurile, un raport de masuri” („action report”) este inaintat Comitetului de Ministri.

Supravegherea este mentinuta  pana ce statul respectiv a luat toate masurile necesare atat pentru a inlatura consecintele incalcarii referitor la reclamant, cat si pentru a preveni pe viitor incalcari similare ale drepturilor prevazute de Conventie. Supravegherea este inchisa printr-o rezolutie finala a Comitetului de Ministri.

Dupa aceasta introducere si pentru o mai buna intelegere a chestiunii, in articolul urmator voi prezenta cum s-a desfasurat concret aceasta procedura in cauza Constantin si Stoian c. Romania , singura hotarare impotriva Romaniei in care CEDO a constatat existenta unei provocari din partea agentilor statului.

Pe scurt, in cauza Constantin si Stoian cei doi au invocat existenta unei provocari din partea agentilor sub acoperire.Instanta de fond a dispus achitarea, retinand faptul ca cei doi au fost provocati la comiterea infractiunii de catre agentii sub acoperire.Instanta de apel a casat hotararea primei instante si i-a condamnat pe cei doi la 5 si respectiv 6 ani de inchisoare.Ambii au sesizat CEDO.Dupa ce acestia isi executasera aproape in intregime pedeapsa, CEDO a constatat existenta unei provocari.ICCJ a dispus suspendarea hotararii de condamnare si a dispus eliberarea lor.Dupa redeschiderea procedurilor, ambii au fost achitati.Marius Constantin a obtinut in 2013 despagubiri morale in valoare de aprox. 100 000 euro, bani platiti de statul roman.

In articolul urmator voi arata care a fost planul de masuri adoptat de Romania  in aceasta cauza si care au fost masurile pe care Romania le-a apreciat ca sunt suficiente pentru ca o asemenea incalcare sa nu se mai repete.


Furcht v. Germania, ultima hotarare a CEDO in materia capcanei (entrapment) : „Reclamantul, fara a fi suspectat de implicare in traficul de droguri, a fost vazut de organele de ancheta ca un mijloc de a stabili contactul cu persoana suspectata de trafic de droguri.”


In recenta hotarare FURCHT v. GERMANIA,  Curtea Europeana aduce in discutie cele doua notiuni „provocarea” (incitement) si „capcana” (entrapment) :  Atunci cand se confrunta cu invocarea provocarii  sau capcanei, Curtea va incerca sa stabileasca daca a avut loc o astfel de provocare sau capcana .

Provocarea are loc atunci cand ofiterii sub acoperire nu se limiteaza la investigarea activitatii infractionale intr-o maniera pasiva, ci exercita o asemenea influenta asupra persoanei vizate incat sa o determine sa comita infractiunea, pe care altfel nu ar fi comis-o, in scopul de a constata infractiunea, adica, de a obtine probe si de a initia urmarirea penala.

Ratiunea interdictiei privind provocarea este aceea  ca sarcina politiei este de a preveni si investiga infractiunile si nu de a instiga la comiterea lor.

In scopul de a distinge intre provocare, sau capcana, si folosirea legitima a tehnicilor sub acoperire in anchetele penale, Curtea va examina motivele care au stat la baza operatiunii sub acoperire si comportamentul autoritatilor in realizarea acesteia. Curtea se va baza pe faptul daca au existat suspiciuni obiective ca reclamantul era implicat in activitati infractionale sau daca era predispus sa comita o infractiune, anterior contactului cu agentii sub acoperire.

In hotararea pronuntata, Curtea a stabilit ca : la momentul la care reclamantul a fost abordat initial de catre agentii sub acoperirenu au existat suspiciuni obiective ca ar fi fost implicat in traficul de droguri […] A fost autorizata desfasurarea unei anchete penale de catre ofiteri  sub acoperire numai impotriva lui S. si a altor cinci persoane, printre care nu se afla si reclamantul. Nicio investigatie penala nu exista impotriva reclamantului la acel moment.

Reclamantul, care nu avea antecedente penale, a fost abordat de agentii sub acoperire nu pe suspiciunea de implicare in traficul de droguri,  ci pentru ca era un bun prieten al suspectului S. si, prin urmare, a fost vazuta ca un mijloc de a stabili contactul cu persoana suspectata de trafic de droguri.(entrapment)

In ceea ce priveste argumentul Guvernului ca reclamantul a fost totusi predispus la comiterea unei infracțiuni pentru ca el insusi a venit cu ideea de a livra droguri, a propus cantitatile de droguri ce urmau a fi livrates-a descris pe sine ca facand parte din grupul infractional al persoanei suspectate S. si ca fiind in masura sa initieze afaceri cu droguri repede prin contactele sale cu persoana suspectata S., Curtea constata urmatoarele : „Momentul relevant pentru a stabili daca au existat suspiciuni obiective ca persoana in cauza a fost predispusa sa comita o infracțiune este momentul la care persoana a fost (prima data) abordata de catre agentii sub acoperire. Dupa cum s-a constatat mai sus, atunci cand ofiterii sub acoperire au inceput contactarea si intalnirile cu reclamantul, organele de urmarire penala nu l-au considerat pe reclamant suspect de implicare in trafic de droguri sau ca ar fi fost predispus la comiterea unei astfel de infractiuni.”

Pentru a stabili granita dintre infiltrarea legitima a unui agent sub acoperire si instigarea la comiterea unei infractiuni, Curtea a examinat faptul daca reclamantul a fost supus la presiuni pentru a comite infractiunea.

In cazuri de trafic de droguri, s-a stabilit ca organele de ancheta depasesc limitele unei investigatii „pasive” in urmatoarele situatii : au avut initiativa contactarii reclamantului, solicitari repetate sau insistente de a comite infractiunea, reinnoirea ofertei, cresterea pretului peste medie sau apeland la compasiunea reclamantului prin mentionarea unor simptome de sevraj.Atunci cand se aplica criteriile de mai sus, Curtea plaseaza sarcina probei autoritatilor, revenind acuzarii obligatia de a dovedi ca nu a existat o provocare.

In absența unei astfel de dovezi, este sarcina instantelor nationale de a examina situatia de fapt si de a lua masurile necesare pentru  aflarea adevarului, cu scopul de a stabili daca a existat o provocare, situatie in care ele trebuie sa traga concluzii in conformitate cu Conventia.

Pe scurt, starea de fapt retinuta in hotararea FURCHT v. GERMANIA este urmatoarea :

Reclamantul Andreas Furcht a sesizat CEDO privind incalcarea art. 6 din Conventie – dreptul la un proces echitabil pe motiv ca a fost condamnat pentru comiterea unei infractiuni care a fost provocata de catre agentii sub acoperire.

La 18 octombrie 2007, Judecătoria Aachen a autorizat anchete penale impotriva lui S. si alte cinci persoane ( nu si a reclamantului),  urmand a fi efectuate de cinci ofiteri de poliție sub acoperire.Politia a decis sa incerce sa stabileasca contactul intre S.(persoana suspectata) si agentii sub acoperire, prin intermediul reclamantului, un bun prieten de-al S. si partener de afaceri pentru tranzacțiile imobiliare.

Reclamantul, care nu avea antecedente penale, nu era, la acel moment, suspectat de implicare in traficul de droguri.Incepand cu 16 noiembrie 2007, doi ofițeri sub acoperire l-au contactat pe reclamant, vizitandu-l la restaurantul pe care acesta il administra.In perioada urmatoare, reclamantul a stabilit intalniri intre cei doi agenti sub acoperire si S. pentru organizarea unui transport cu tigari de contrabanda, dupa ce unul dintre agentii sub acoperire au pretins ca ar avea un camion pentru a transporta tigari in strainatate.Cand agentul sub acoperire i-a comunicat reclamantului ca el  considera ca riscul de a fi prins cu tigari de contrabanda este prea mare in comparatie cu posibilul profit obtinut, reclamantul i-a dezvaluit faptul ca ei (adica, el, S. si ceilalti suspecti) sunt implicati in   trafic de cocaina si amfetamine.

Avand in vedere propunerile reclamantului adresate agentului sub acoperire, Judecatoria Aachen a extins investigatiile si asupra reclamantului.Agentii sub acoperire s-au aratat interesati in transportul si achizitionarea de amfetamine.Cu toate acestea, la data de 1 februarie 2008, reclamantul, intr-o convorbire telefonica cu agentul sub acoperir i-a explicat ca el nu mai este interesat de alte afaceri  decat de restaurantul pe care il administreaza.

Considerand ca reclamantul nu intentiona sa se retraga, ci doar sa testeze credibilitatea agentilor sub acoperire, cateza zile mai tarziu agentul sub acoperire l-a vizitat pe reclamant la restaurantul sau pentru a-i inlatura suspiciunile asupra agentilor sub acoperire. In consecinta, doua zile mai tarziu, reclamantul a aranjat doua vanzari de cocaina si amfetamine, intre agentii sub acoperire si S. (10 kg de amfetamine si 40 de grame de cocaina si, respectiv,  250 de kilograme de amfetamine) .

A doua zi, reclamantul si S. au fost arestati.Reclamantul a fost condamnat la 5 ani de inchisoare.Instanta nationala a retinut ca  circumstanta atenuanta la stabilirea pedepsei faptul ca agentii sub acoperire au instigat la comiterea  infractiunii.


Un atac mediatic nejustificat din partea „Opinia Timisoarei”


Mai multe site-uri de stiri, cu vizibilitatea la nivel local si central,  au publicat articole  privind hotararea pronuntata de CEDO in cauza Dragomir v. Romania.

A existat totusi un site de stiri, respectiv Opinia Timisoarei, care a prezentat stirea intr-o alta maniera menita de a ma discredita si de a duce in derizoriu imaginea Curtii Europene.

In aceasta situatie, am formulat un drept la replica pe care l-am trimis redactiei Opinia Timisoarei spre a fi publicat, cu precizarea ca daca nu va fi publicat imi voi rezerva dreptul de a initia o actiune in justitie.

Desi, din punct de vedere legal si deontologic, dreptul la replica se publica in aceleasi conditii in care a fost publicat articolul (adica pe prima pagina, fiind mentinut acolo atata timp cat a fost mentinut si articolul ) redactia Opinia Timisoarei a publicat dreptul la replica in continuarea articolului, articol care in acest moment nu mai vizibil pe site, iar pentru a putea fi citit de o persoana trebuie cautat in arhiva site-ului.

Stimata redactie Opinia Timisoarei, desi invocati spiritul deontologiei profesionale, modul in care ati inteles sa publicati acest drept la replica intra in contradictie cu ceea ce sustineti.Apreciez insa ca ati publicat totusi dreptul meu la replica.

Pe viitor, daca veti mai dori sa scrieti despre implicarea mea in dosarul Moravita sau daca veti aprecia necesitatea  initierii unei anchete jurnalistice despre cum s-a derulat cu adevarat acest dosar, va stau la dispozitie cu informatii bazate pe documente sau alte mijloace de proba.

Cititi aici  Dreptul la replica 

 si articolul http://www.opiniatimisoarei.ro/tupeu-fantastic-un-politist-spagar-din-lotul-moravita-primeste-despagubiri-de-5-000-de-euro-de-la-statul-roman-a-decis-cedo-vezi-de-ce/19/09/2014/

 


Curtea Europeana a condamnat Romania privind incalcarea art. 3 si 5 din Conventie in cauza Dragomir v. Romania


Curtea Europeana a pronuntat astazi hotararea in cauza Valerian Dragomir impotriva Romaniei .

CEDO a constatat incalcarea art. 3 din Conventie privind conditiile de detentie si a art. 5 din Conventie privind lipsirea de libertate nelegala de la momentul aducerii la sediul DNA, in data de 08.02.2011 ora 21.00 si pana la momentul aducerii la cunostinta a invinuirii , a doua zi 09.02.2011, ora 08.35 .

Cauza penala in care au fost constatate aceste incalcari este pe rolul instantei de apel, respectiv Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In fata instantei de fond am invocat existenta unei provocari/capcane din partea organelor judiciare si am solicitat instantei de fond examinarea atenta a probelor administrate in cauza si aplicarea jurisprudentei si principiilor stabilite de CEDO in materia provocarii.Instanta nu a dat curs acestei cereri si nu a raspuns la niciunul din argumentele invocate.

Ramane de vazut daca ICCJ va analiza motivele de apel invocate si daca va asigura aplicarea Conventiei si Jurisprudentei CEDO in materia provocarii.

In curand, voi publica un articol detaliat referitor la aceasta hotarare care vine sa confirme doar unul din abuzurile facute in acest dosar in ceea ce ma priveste.

Cititi aici hotararea VALERIAN DRAGOMIR v. ROMANIA.

 


Dreptul la un proces echitabil a fost incalcat


Inca de la inceperea urmaririi penale si pana la acordarea ultimului cuvant, am sustinut ca am fost atras intr-o capcana de catre autoritatile judiciare si am cerut instantei sa analizeze acest lucru prin prisma jurisprudentei CEDO si a principiilor stabilite de CEDO in materia provocarii.

In consecinta, instanta ar fi trebuit sa examineze daca actiunile organelor judiciare si ale sefilor de la nivel local si central, care au actionat la dispozitiile acestora, s-au ridicat, in ceea ce ma priveste , la nivelul de provocare interzis de art. 6 din Conventie.

Hotararea de referinta a CEDO in materia provocarii privind infractiuni de coruptie este Ramanauskas v. Lituania, in care CEDO a stabilit ce trebuie sa faca instantele nationale cand un acuzat invoca faptul ca a fost victima unei “capcane” si care trebuie sa fie rationamentul pentru a constata existenta sau inexistenta unei “capcane”.

Desi am solicitat instantei sa analizeze prin prisma jurisprudentei CEDO daca am fost sau nu victima unei “capcane” , instanta a refuzat sa faca acest lucru, neluand in considerare absolut nimic din ceea ce am prezentat in concluziile finale, in care am argumentat pe baza de probe, pe mai bine de 40 de pagini existenta unei provocari.

De altfel, in sentinta pronuntata nu exista o analiza despre o eventuala provocare.Pur si simplu, acest subiect nu a fost atins.

CEDO a stabilit obligatia instantei de a face o examinarea atenta a intregului material din dosar (Ramanauskas par. 60) si a de a lua masurile necesare pentru aflarea adevarului (Ramanauskas par. 70) in scopul de a stabili existenta sau inexistenta unei provocari.

Judecatorul cauzei a apreciat ca “Inculpatul Dragomir Valerian, ca de altfel mulţi alţi inculpaţi din prezenta cauză, consideră că au fost victimele unei provocări sau “capcane”, fiind îndemnaţi sau convinşi de către agenţii statului să comită infracţiuni pe care anterior nu ar fi avut intenţia de a le comite, situaţie în care legea interzice condamnarea.”

In primul rand, intr-o cauza penala, judecatorul are obligatia de analiza situatia fiecarui inculpat in parte.

Eu am cerut instantei sa examineze strict situatia mea, prin analiza tuturor probelor, respectiv declaratii martori, declaratie investigator sub acoperire Voda, inregistrari ambientale, interceptari telefonice si inscrisuri .

In al doilea rand, sunt singurul inculpat care a invocat existenta unei provocari ceea ce a presupus o recunoastere a infractiunilor retinute in sarcina mea.

Modul acesta de exprimare folosit de instanta, in care creeaza impresia ca totii inculpatii au sustinut ca au fost provocati sa comita infractiuni, nu este altceva decat o ducere in derizoriu a propriilor mele sustineri vis-à-vis de existenta provocarii.

Instanta ar fi trebuit sa stabileasca , in special, motivele pentru care operațiunea a fost organizata , gradul de implicare a politiei in comiterea infractiunii, precum si natura oricarei instigari sau presiuni la care am fost supus .

Instanta nu a lamurit daca au existat sau nu indicii sau probe despre implicarea mea in infractiuni sau despre predispozitia mea de a ma implica in activitati infractionale anterior contactului cu investigatorul sub acoperire.

Instanta nu a lamurit motivul pentru care infiltrarea investigatorului s-a facut prima data la SPF Deta, desi era vizata vama Moravita si daca aceasta infiltrare la SPF Deta a avut vreo legatura cu atragerea mea in „capcana” pe care am invocat-o de la bun inceput.

Instanta nu a lamurit motivul pentru care am fost adus la Moravita in contextul unor declaratii de martori contradictorii , chiar mincinoase.

In acest sens, instanta face referire la audierea martorilor propusi de mine si retine ca detasarea mea s-a facut in urma unui plan de masuri si a fost o decizie manageriala asumata de IJPF Timis, insa nu observa declaratia adjuctului sefului IJPF Mudure Ioan Vasile care a afirmat ca „a aflat la sfarsitul lunii septembrie 2010 ca agentul Voda este investigator sub acoperire si ca “detasarea lui Dragomir s-a facut la solicitarea DNA.

Insa, instanta nu observa deeclaratia fostului sef al SPF Moravita Saptebani Cristinel care a vorbit despre interventiile sefului IGPF Buda Ioan in sprijinirea activitatii lui Voda.Buda Ioan a negat acest lucru.

Instanta nu a lamurit daca aducerea mea la Moravita s-a realizat la solicitarea DNA, in contextul unor interceptari telefonice, in care seful IGPF, sub coordonarea DNA, dispunea aducerea unor oameni la Moravita si scoaterea altora, in mod arbitrar.

Instanta a refuzat audierea sefului IJPF Timis pe motive medicale, desi la acel moment Iures Cornel isi reluase activitatea in cadrul DGA.Acesta este un martor esential care ar fi putut lamuri in ce conditii am fost detasat la Moravita si daca aceasta detasare s-a facut la solicitarea organelor judiciare.

Instanta a refuzat aducerea lui Buda Ioan in sala de judecata, neavand astfel nicio garantie ca acesta nu a fost asistat in momentul audierii si ajutat la formularea raspunsurilor.

Instanta a refuzat audierea lui Turda Vasile, fostul sef al SPF Moravita, care primise nenumarate ordine de la seful IGPF Buda Ioan, privind mutarea la si de la Moravita a unor ofiteri si agenti, fapt ce reiese din interceptarile telefonice puse la dispozitia instantei.

Prin audierea acestui martor, instanta ar fi putut lamuri daca la momentul mutarii mele s-a procedat in acelasi fel.

La momentul audierii lui Voda instanta nu a facut niciun minim efort de a afla implicarea lui in detasarea mea la Moravita, in ce context au avut loc intalnirile dintre mine si investigator pentru a discuta despre detasare , la initiativa cui au avut loc, in ce context si cine vorbea despre detasarea la Moravita, despre influenta pe care Voda pretindea ca o are si care era confirmata de sefii politiei de frontiera de la nivel local si central, precum si alte aspecte relevante pentru analiza existentei unei eventuale provocari .

Acestea sunt doar cateva lucruri pe care instanta nu a dorit sa le observe.

Aceasta sentinta, in ceea ce ma priveste, reprezinta o incalcare flagranta a unui proces echitabil, instanta nedepunand niciun efort de a face o minima analiza, raportata la probele existente, pentru a stabili daca a existat sau nu o „capcana” asa cum am sustinut.

CEDO a stabilit ca dreptul la un proces echitabil va fi respectat numai in cazul in care acuzatul a avut in mod efectiv posibilitatea de a invoca problema instigarii in timpul procesului sau, fie prin intermediul unui obiecțiuni, fie altfel.Prin urmare, nu este suficient pentru atingerea acestui scop să fi fost respectate garanțiile generale, cum ar fi egalitatea de arme sau dreptul la apărare.(Ramanauskas, par. 69)

Cu alte cuvinte, chiar daca instanta a admis martorii pe care i-am propus, insa nu a depus niciun efort de a afla adevarul cu privire la existenta sau inexistenta unei capcane, precum si de a stabili rolul jucat de protagonistii acestei capcane, nu se poate considera ca a fost respectat dreptul la un proces echitabil.

Mărturisirea de a fi comis infractiunea ca urmare a unei provocari nu inlatura nici provocarea, nici efectele ei.(Ramanauskas, par 72)

Instanta nationala, conform principiului subsidiaritatii, trebuie sa se comporte intocmai ca si Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

 Cititi aici Sentinta 37-CAT-Moravita-1

Cititi aici Concluzii finale privind existenta provocarii


Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 115 other followers