Provocarea, vazuta prin prisma celor doua legislatii: europeana si americana

Pentru a evalua daca un proces a fost judecat in mod echitabil, mai intai trebuie sa se stabileasca daca faza de urmarire penala a fost desfasurata de catre organele judiciare cu respectarea dispozitiilor legale.

Politistii au dreptul sa desfasoare operatiuni si s-a instige pentru a testa daca o persoana va comite o infractiune intr-o anumita situatie creata.Dar este un punct de la care aceste actiuni devin  ilegale.Infractiunea astfel savarsita devine o infractiune creata de stat (State-created crime).Aceasta reprezinta o provocare (entrapment).Or, condamnand o astfel de infractiune, statul ar abuza de puterea pe care o are.

Analizand aceasta problema si comparand diferite legislatii, europeana si americana, este interesant sa delimitam cand actiunea legala se opreste si abuzul de putere al statului apare.

Prin urmare, acesta este scopul acestui articol : cand apare provocarea si care sunt consecintele acesteia asupra solutionarii unui caz?

 Atunci cand vine vorba de incadrarea juridica a provocarii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului o inglobeaza, implicit, la articolul 6 din Conventia Drepturilor Omului. Legea engleza, cu un sistem comun traditional, o defineste in conformitate cu Regulamentul de investigare (Act 2000) . In jurisdictia Statelor Unite, provocarea a fost abordata pentru prima data in cauzele Sorrells (284 US 435, 1932) si Sherman (356 US 369, 1958).

Jurisprudenta relevanta a CEDO, Camerei Lorzilor si Curtii Supreme a SUA

 Unul dintre scopurile fundamentale ale statului de drept este de a preveni abuzul. Acesta este, de asemenea, unul dintre scopurile inerente al fiecarei instante. „Entrapment” este o situatie in care poate avea loc o utilizare abuziva a puterii de stat, si, prin urmare, rolul Curtii este de a preveni o astfel de forma de coercitie.

Dar, inainte de a fi indusi in eroare de concluzia ca provocarea ar insemna orice comportament al autoritatilor oficiale de a incita pe cineva sa comita o infractiune in scopul obtinerii de probe,  trebuie sa fie facute anumite clarificari. Exista infractiuni comise, reciproc consimtite , de exemplu, traficul de droguri, caz in care provocarea este adesea utilizata. Cu nici o victima sau martor dispus sa raporteze problema politiei, este foarte greu de a urmari astfel de infractiuni. In Sherman v. Statele Unite, Curtea a declarat ca „ar fi imposibil vreodata pentru a asigura condamnari ale unor infractiuni care constau in tranzactii desfasurate in secret”.

Trebuie gasit un echilibru al intereselor , intre „setea” procurorilor de a gasi dovezi elocvente si drepturile inculpatului. CEDO, urmat de Camera Lorzilor, a avut o abordare obiectiva in a  evalua provocarea, in timp ce Curtea Suprema a SUA a adoptat o abordare subiectiva.

Voi analiza factorii relevanti in cadrul ambelor interpretari.

Pentru inceput, potrivit Curtii Europene a Drepturilor Omului, in principiu, trebuie luate in considerare motivele  existentei suspiciunii si daca inculpatul ar fi comis infractiunea in lipsa actului de instigare.

In Texeira de Castro impotriva Portugaliei , Curtea a facut o distinctie intre actiunile intreprinse de catre ” un agent sub acoperire ” si actiunile unui  ”  agent provocator ” . Primul  poate fi asimilat drept cineva care aduna informatii , in timp ce „agentul provocator” este cineva care incita alte persoane la comiterea de infractiuni . Dovezile furnizate de „agenti sub acoperire ” au fost considerate a fi admisibile , dar au fost facute obiectiuni cu privire la admisibilitatea probelor adunate de „agenti provocatori ” .

In hotararea de mai sus ,  CEDO a stabilit ca actele adoptate de doi ofiteri de politie , in scopul de a-l instiga pe  acuzat pentru a le oferi  heroina, au mers dincolo de ceea ce a fost considerat ” furnizarea unei ocazii  exceptionale de savarsire a infractiunii ” . Actele efectuate  de agentii sub acoperire trebuie sa fie proportionale si nu ar trebui sa fie ”atat de serioase astfel incat sa duca la discreditarea  administrarii justitiei”  .

Pe de alta parte , potrivit Camerei Lorzilor , provocarea este permisa daca sunt indeplinite trei conditii .

In primul rand , trebuie sa existe motive intemeiate pentru a suspecta ca o persoana este implicata intr- o infractiune .

In al doilea rand , ofiterii si informatorii  trebuie sa fie autorizati in mod corespunzator pentru a efectua operatiunea.

In al treilea rand  ,ofiterul  sau  informatorul trebuie sa actioneze asemenea  unui client obisnuit intr-o situatie similara  si sa nu faca alte tentatii suplimentare.

In functie de abordarea subiectiva a Curtii Supreme a SUA, ar trebui sa existe o analiza daca inculpatul a avut o predispozitie de a comite infractiunea.

Provocarea este stabilita atunci cand ideea comiterii infractiunii provine de la oficiali ai Guvernului, si au implantat in mintea unei persoane nevinovate dispozitia de a comite presupusa infractiune.

In Russell v. SUA (1973), agentul sub acoperire a procurat o substanta chimica – fenil–2–propanona, care era legala in conformitate cu legislatia Statelor Unite, dar foarte greu de obtinut. Dl Russell avea nevoie sa fabrice ilegal metamfetamina. Faptul ca inculpatul conducea o intreprindere de productie de droguri ilegale, atat inainte cat si dupa aparitia  agentului statului a facut ca actiunea agentului sub acoperire sa fie  legala. In aceasta situatie, actele agentului de stat au fost proportionale, prin urmare, provocarea nu a putut fi invocata de catre acuzat.

Consecintele provocarii privind solutionarea cazului

Provocarea este vazuta ca un domeniu de protectie pentru cetateni . In cazul in care cetatenii au fost ademeniti de agentii statului in comiterea de infractiuni, ei ar trebui sa aiba dreptul la o puternica arma de aparare. Remediul este excluderea probelor (Ramanauskas impotriva Lituaniei, 2008, par. 60), pentru incalcarea articolului 6 paragraful 1 al Conventiei. In caz contrar, ar exista o incalcare inacceptabila asupra echitatii procesului si a anchetei.

De asemenea, trebuie mentionat ca provocarea este, in sistemul judiciar din Statele Unite „o aparare de fond„. In cele din urma, aceasta este o chestiune de determinare a „vinovatie”, care intr-un astfel de sistem in contradictoriu este lasat la aprecierea unui juriu de a decide .

Ca aparare, provocarea nu este invocata pentru ca inculpatul sa nege comiterea infractiunii. Aceasta este invocata ca un remediu, in scopul de a scapa de condamnare. In articolul de fata am analizat diferitele abordari, subiectiva si obiectiva,  adoptate sub jurisdictia SUA si CEDO, in ceea ce priveste conditiile si efectele provocarii.

 Urmatorul articol : Provocarea in legislatia statelor europene

Seful IGPF Ioan Buda, avansat de la gradul de chestor sef la gradul de chestor general

Joi, 28 noiembrie 2013, la propunerea ministrului de interne, presedintele Traian Basescu a semnat decretul de inaintare in grad a sefului IGPF Ioan Buda, de la chestor sef la chestor general (general cu patru stele).Acesta este  cel mai inalt grad care poate fi obtinut de catre un ofiter M.I. .

Acum doua saptamani, chestorul general Ioan Buda sfida instanta de judecata, refuzand sa dea curs citatiei, pe motiv ca este in concediu de odihna.

Ioan Buda  a fost audiat in urma cu cateva zile in calitate de martor in dosarul Moravita.Acesta a declarat ca nu stia de existenta unui dosar penal la Moravita si nici de operatiunile judiciare derulate de catre DNA si DGA.

Totusi, la data de 2 martie 2011, dupa audierea sa in cadrul Comisiei de Aparare a Camerei Deputtatilor, acesta a facut o scurta declaratie de presa.Intrebat fiind daca stia de actiunea DGA, Buda a raspuns :  „Am sprijinit actiunea DGA si a DNA pe tot parcursul operatiunii, dar  organigrama nu s-a schimbat.Rotirile si mutarile si detasarile au fost facute conform planului actiuni”. sursa http://www.ziare.com/stiri/politie/seful-politiei-de-frontiera-am-sprijinit-activitatea-dna-si-dga-din-vami-1078910

Dupa cum observati,  in martie 2011 chestorul general Ioan Buda afirma ca a sprijinit actiunea DGA-DNA pe tot parcursul operatiunii, ceea ce denota faptul ca stia de aceasta operatiune.Insa, in 22 noiembrie 2013 cand a fost audiat ca martor in dosarul Moravita, a declarat ca nu a stiut de existenta unui dosar  penal la Moravita si nici de operatiunea judiciara desfasurata de catre DNA-DGA.

Operatiunea DGA-DNA s-a declansat la data de 15 august 2010, odata cu numirea agentului Voda Mihai Cristian la SPF Deta.Aceasta „infiltrare”, in afara unui cadru legal, s-a facut cu stiinta si sub supravegherea procurorilor de caz, desi nu exista inca un dosar penal.In data de 3 septembrie 2010, DNA se sesizeaza din oficiu cu privire la fapte de coruptie a unor politisti de frontiera din cadrul „PCTF Deta” care „permit introducerea unor cantitati de tigari, din Serbia in Romania” .Deja la acel moment DGA si DNA erau sprijinite in operatiunea lor de catre seful Politiei de Frontiera,  chestorul general Ioan Buda.In data de 5 octombrie 2010, DGA informeaza DNA cu privire la implicarea in fapte de coruptie a unor politisti de frontiera si vamesi din vama Moravita.Cu aceeasi ocazie , DGA informeaza DNA ca o parte din sumele de bani colectate se duc catre conducerea IJPF Timis si IGPF.

In rechizitoriu acestui dosar, procurorii DNA afirma, citez :

„Gravitatea acestui cadru infracţional este accentuată şi de numeroasele referiri (rezultate din convorbirile ambientale aflate la dosar) ale membrilor grupării criminale la perioada anterioară declanşării cercetărilor în acest dosar, când, aşa cum au evocat interlocutorii, se obţineau din această activitate infracţională sume de bani de ordinul zecilor de mii şi chiar sutelor de mii de euro pe fiecare tură de serviciu, precum şi invocarea unei „protecţii” din partea şefilor ierarhici, până la nivelul structurilor centrale, obţinută în schimbul remiterii unei părţi din acele foloase.”

Despre aceste lucruri, procurorii nu au aflat din convorbiri ambientale, asa cum sustin, ci din cercetarile efectuate in  dosarul 54/P/2008 pe care chiar ei l-au instrumentat  in aceea perioada.

Martorul Buda Ioan a beneficiat de un tratament privilegiat in relatia cu instanta, care a dispus audierea acestuia  prin videoconferinta, far nici un temei legal.Nu poate fi acceptat argumentul ca legea nu interzice audierea prin videoconferinta, deoarece legea instituie, in primul rand,  obligatia martorului de a se prezenta la data, ora si locul locul aratat in citatie, si in al doilea rand obligatia instantei de a depune diligentele necesare pentru asigurarea prezentei martorului in sala de judecata.Or, in cazul acesta, instanta a considerat ca a fi in concediu de odihna este un motiv intemeiat pentru a nu te prezenta in fata instantei.

Seful IGPF, Buda Ioan : „Nu stiam de niciun dosar penal la Moravita sau la un alt punct de frontiera.” … „Nu am efectuat interventii directe pentru a sprijini activitatea desfasurata de Voda.”

Vineri, 22 noiembrie 2013 a avut loc un nou termen de judecata in dosarul Moravita.La acest termen a fost audiat seful Politiei de Frontiera Romane, chestorul sef Buda Ioan.

Pentru inceput se impun cateva precizari.

La data de 2 martie 2011 intre orele 10.30 – 13.00 seful IGPF Buda Ioan a fost audiat de catre Comisia de aparare din cadrul Camerei Deputatilor .Procesul-verbal al sedintei este un  document public care poate fi gasit pe site-ul Camerei Deputatilor link http://www.cdep.ro/comisii/aparare/pdf/2011/pv0301.pdf . Cu aceasta ocazie seful IGPF a raspuns la o serie de intrebari adresate de membrii comisiei referitoare la ultimele evenimente si arestari ale unor politisti de frontiera, modul in care au fost planificate si s-au desfasurat aceste actiuni, cooperarea cu Directia Generala de Informatii si Protectie Interna, precum si cu Directia Generala Anticoruptie si Directia Nationala Anticoruptie.

Tot din cuprinsul procesului-verbal reiese ca chestorul sef Buda Ioan face o scurta declaratie de presa. Acesta a declarat : „Am sprijinit actiunea DGA-DNA pe tot parcursul operatiunii.”

Asa cum am procedat si pana acum, voi face o analiza a celor intamplate in sala de judecata.

In primul rand , audierea martorului Buda Ioan nu s-a facut in sala de judecata , ci prin video-conferinta.Audierea martorului in acest mod nu are un temei legal si incalca dreptul la un proces echitabil (principiul egalitatii armelor prevazut de art. 6 apr. 3 lit. d din Conventie).

Ca regula, martorii sunt audiati in sala de judecata.Exista exceptii cand audierea se face prin mijloace audio-video si privesc doar anumite categorii de martori, si anume martorii anonimi (unde intra si investigatorii sub acoperire) si martorii vulnerabili (persoane care au fost victime ale unor infractiuni de natura sexuala) .

Obligatia de prezentare in fata instantei este prevazuta de art. 83 CPP care prevede ca „persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei”.Martorul a carui lipsa nu este justificata poate fi adus silit, conform art. 327 alin.(5) CPP .

Conform jurisprudentei CEDO, instanta are obligatia pozitiva de a depune diligenta necesara in scopul asigurarii prezentei martorilor pentru a fi audiati in prezenta acuzatului ( Sadak si altii c. Turciei nr. 1, nr.29900/96, 29901/96, a29902/96 si 29903/96, hotararea din 17 iunie 2001, par. 67).Nu exista o incalcare a dreptului la un proces echitabil in cazul in care neprezentarea martorului se datoreaza unor cauze neimputabile instantei de judecata, cum ar fi decesul, disparitia persoanei sau parasirea teritoriului pentru intoarcerea in tara de origine.

In al doilea rand, audierea in acest mod nu ofera minime garantii persoanei acuzate ca martorul nu are surse care sa-l ajute in formularea raspunsurilor sau care sa-l avertizeze la ce intrebari sa nu raspunda in mod punctual.

De exemplu, cand a fost audiat investigatorul Voda in dosarul Moravita 2, intrebat fiind daca a efectuat vreun apel telefonic dupa ce seful de sector Saptebani a dispus scoaterea lui din punct si mutarea la zona verde, acesta a raspuns ca nu.Imediat transmisia s-a intrerupt timp de un minut.Dupa ce transmisia a fost reluata, investigatorul si-a amitit ca a dat totusi un telefon procurorului de caz. Credeti ca intreruperea transmisiei a fost intamplatoare? Fiecare trage singur concluziile.

Pe parcursul audierii, la intrebarile punctuale formulate, martorul Buda Ioan a evitat sa dea raspunsuri punctuale, nuantandu-si intotdeauna afirmatiile si lasand loc de interpretari.

La intrebarea daca in perioada octombrie 2010 – februarie 2011 a dat dispozitii sefilor din cadrul IJPF pentru a efecua mutari,  transferari sau delegari de la un sector la altul, martorul a evitat un raspuns concret, cu „da” sau „nu”, afirmand :

„Eu am dat dispozitie pentru a se pune in aplicare acele planuri de actiuni si  planuri de masuri.In aceste planuri de masuri erau si puncte privind rotirea personalului.”

Reformuland  intrebarea pentru a fi cat mai pertinenta si punctuala, am intrebat daca a sprijinit prin pozitia pe care o avea, activitatea derulata de DNA si DGA cu privire la acest dosar, martorul a evitat din nou un raspuns clar, afirmand ca:

„Sprijinul meu in acest dosar se refera la faptul ca am pus in aplicare aceste planuri de masuri si aceste planuri de actiuni.Aceste planuri de actiuni si de masuri erau semnate de mai multe institutii dintre care SRI, DGA ,DGIPI, Politia Romana, Politia de Frontiera, DNA.”

Trebuie facuta urmatoarea precizare.Acele planuri de actiuni si planuri de masuri la care martorul face referire trebuie sa fie intocmite in acord  cu prevederile legale, iar sarcinile care le-au revenit sefilor de la nivelul IGPF, IJPF si sectoare trebuie sa fi fost indeplinite fara incalcarea legii.

O alta intrebare punctuala la care martorul evita un raspuns punctual este  aceea daca a avut vreo legatura cu detasarea lui Dragomir de la SPF Deta la SPF Moravita, raspunsul fiind :

„Competenta de numire a personalului de la un sector la altul revenea inspectoratelor judetene.”

Mai departe, martorul a fost intrebat daca a efectuat interventii directe , la nivelul structurilor teritoriale ale IJPF Timis , pentru a sprijini legenda influentei pe care investigatorul Voda , pretindea , in fata colegilor, ca o are la cel mai inalt nivel in stat, inclusiv la nivel IGPF?

„Nu am avut vreo influenta si nu am efectuat interventii directe pentru a sprijini activitatea desfasurata de Voda.”

De asemenea, a fost intrebat daca a solicitat telefonic sefului SPF Moravita Saptebani Cristian sa revoce ordinul pe care acesta il daduse cu privire la scoaterea lui Voda din vama Moravita si trecerea acestuia la zona verde , dupa ce acesta anterior dispusese aceasta masura ca urmare a sesizarii repetate legate de implicarea lui Voda in contrabanda cu tigari prin PTF Moravita.

„Nu am intervenit la Saptebani pentru a revoca ordinul de mutare a lui Voda din vama la zona verde.”

In finalul audierii, plecand de la afirmatiile martorului ca mutarile de personal reveneau competentei sefului de inspectorat sau de sector, am adresat o intrebare punctuala, la care un raspuns pertinent nu putea fi decat cu  „da” sau „nu” , astfel :

Ati dat vreodata vreo dispozitie catre SPF Moravita prin care sa mutati politisti de pe o tura pe alta ?

„Era un punct din acel plan de masuri cu privire  la rotirea personalului in interiorul sectorului sau inspectoratului judetean .”

Desi instanta a apreciat ca martorul a raspuns deja la aceasta intrebare,  am adresat din nou intrebarea daca personal a dat vreo dispozitie catre SPF Moravita de mutarea a sase agenti de la o tura la alta. Raspunsul a fost urmatorul:

Tocmai am raspuns si s-a consemnat.

Instanta a fost de aceeasi parere.

Eu personal nu am inteles din raspunsul martorului daca a dat sau nu vreo dispozitie catre SPF Moravita.

Dar pentru a intelege mai bine aceste ultime intrebari si raspunsuri, iata cum s-au derulat evenimentele sus-amintite.

In data de 12 ianuarie 2011 seful SPF Morvita, Saptebani Cristinel, in cursul unei ture de zi  mi-a ordonat sa nu-l mai planificat pe Voda sa lucreze in punct, ci la zona verde. A doua zi, m-am intalnit cu Voda si i-am relatat ce imi ordonase Saptebani. Acesta mi-a spus ca anumiti oameni  de pe tura l-au informat pe Saptebani ca el da drumul la tigari in tara si ca urmare „o sa-i zboare de pe tura” .Aceasta discutie a fost in jurul orei 16.00, dupa care, in drum spre serviciu, in jurul orei 18.00, Voda mi-a spus ca ” am  sunat la Bucuresti  si i-am zis  sa ma scape de astia, acum, chiar din seara asta”.Ajunsi la Moravita, in timp ce efectuam pregatirea turei de serviciu, in sala a intrat adjunctul sefului de sector Tudorica Marian, care mi-a adus o dispozitie a sefului IGPF Buda Ioan, prin care dispunea mutarea a sase agenti de la tura condusa de mine, la alte ture de serviciu.Dupa ce am prelucrat aceasta dispozitie cu personalul turei, in sala a intrat seful de sector Saptebani, care mi-a ordonat sa nu-l planific pe Voda sa execute misiuni in PTF.Voda a cerut permisiunea sa iasa ca sa dea un telefon, revenind dupa mai putin de un minut.Imediat dupa ce Voda a revenit in sala, a sunat telefonul lui Saptebani .Dupa acest telefon, care a durat mai putin de 2 minute, Saptebani a revocat ordinul cu privire la Voda, spunandu-mi „poti sa-l planifici unde vrei”.La aceste evenimente a asistat tot personalul turei de serviciu.

Cand a fost audiat ca martor, Saptebani a declarat ca persoana care l-a sunat a fost chiar seful IGPF Buda Ioan, care i-a transmis ca Voda are relatii pana la presedentie.Cu privire la acest moment, investigatorul Voda a declarat cu ocazia audierii, ca el l-a sunat pe procurorul de caz, dupa ce initial  negase ca ar fi dat vreun telefon. Chestorul Buda Ioan a declarat ca nu l-a sunat pe Saptebani pentru a revoca ordinul.Este putin probabil ca Saptebani sa fi fost sunat de catre procurorul de caz.

Ii revine instantei  sarcina sa stabileasca cine minte si cine spune adevarul cu privire la acest eveniment, in contextul in care seful IGPF Buda Ioan a declarat : „Nu am avut vreo influenta si nu am efectuat interventii directe pentru a sprijini activitatea desfasurata de Voda” .

Instanta, in exercitarea rolului activ privind aflarea adevarului, ar fi trebuit sa puna in vedere martorului sa raspunda punctual la intrebarile formulate , printr-0 confirmare sau infirmare, pentru ca instanta sa poata aprecia daca ceea ce eu am invocat este real sau nu, si anume existenta unei provocari, ca urmare a folosirii unei strategii de catre DNA, pusa in aplicare cu sprijinul conducerii de la nivelul  IGPF si IJPF Timis .

In luna ianuarie acestui an , in dosarul privind vama Siret, dosar instrumentat de catre DNA in aceeasi perioada cu dosarul Moravita, a fost audiat fostul sef al IJPF Suceava, cms. sef Gheorghe Ieremie.Declaratia acestuia ridica numeroase intrebari privind modul in care DNA, structura centrală, a gestionat situaţia precum si intinderea implicarii sefului IGPF in aceasta operatiune.

Gheorghe Ieremia a marturisit ca, imediat ce Madalin Ionescu  (investigator sub acoperire) a fost numit sef al PTF Siret, a primit un telefon de la seful sau direct , chestorul sef Buda Ioan, seful IGPF. Acesta relateaza:

„M-a sunat sa-mi comunice o lista cu opt-zece nume de agenţi pe care urma sa-i trimit in PTF Siret pentru a-si desfasura activitatea. Erau perechi de cate doua persoane, seful de grupa si adjunctul. Era pentru prima data in cariera mea cand mi s-a intamplat ca seful IGPF sa sune pentru a numi personal oameni in functie si de aceea nu mi s-a parut normal. La fel de mirat am fost si cand mi-a transmis imperativ: <Este dispoziţia mea, oricine intreaba, inclusiv cei de la presa, şi trebuie respectata>”

Tot seful IGPF, chestorul-şef Ioan Buda, a facut recomandari si despre cel de-al doilea agent sub acoperire, Gabriel Preda.A fost recomandat de chestorul Buda ca nepot al senatorului Preda, a aratat fostul şef al IJPF Suceava.

Sursa : http://www.monitorulsv.ro/Local/2013-01-09/Fost-sef-al-Politiei-de-Frontiera-Suceava-audiat-la-Curtea-de-Apel#ixzz2lUpLHdtJ

Incalcarea art. 6 par. 2 din Conventie in dosarul Moravita 1

Incalcarea art. 6 par. 2  din Conventie  care prevede ca :

   “ Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. “

 Aceasta incalcare trebuie analizata sub doua aspecte:

I.Incalcarea prezumtiei de nevinovatie de catre instanta de judecata prin instituirea obligatiei “de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei”

 II.Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin suspendarea din functie, in mod illegal, de catre IJPF Timis, ca urmare a obligatiei instituite de instanta de penal

 ***

I.Prezumtia  de  nevinovatie  reprezinta  o  garantie  specifica  in  materie  penala  si,  ca  orice  alt drept reglementat de Conventie, caracterul ei nu trebuie sa fie nici teoretic si nici iluzoriu.

Conform jurisprudentei sale, Curtea a stabilit ca prezumtia de nevinovatie este incalcata daca, fara stabilirea legala in prealabil a vinovatiei unui invinuit si, in special, fara ca acesta sa fi avut ocazia sa exercite drepturile apararii, o hotarare judecatoreasca data in privinta sa reflecta sentimentul ca el este vinovat. Este suficient, chiar in absenta unei constatari oficiale, sa existe un argument care sa sugereze ca judecatorul il considera pe acuzat vinovat (a se vedea Minellii impotriva Elvetiei, 25 martie 1983, pct. 37, Seria A nr. 62 si McHugo impotriva Elvetiei nr. 55705/00, 12 mai 2005).

In aceste conditii putem afirma ca prezumtia de nevinovatie a fost incalcata initial chiar de catre instanta de penal, in momentul in care a instituit obligatia „de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei” , fara a tine cont de dispozitiile art. 65 alin. 1 din Legea 360/2002 privind Statutul politistului, care prevede ca „in cazul in care (…) politistul (…) a fost trimis in judecata, mentinerea sa in activitate se hotaraste dupa solutionarea definitiva a cauzei” .

Trebuie avut in vedere faptul ca dispozitiile Legii 360/2002 sunt dispozitii speciale care se aplica cu prioritate fata de dispozitiile generale ale Codului de procedura penala, conform principiului “lex speciali derogat generali”.

Astfel, avand in vedere dispozitiile art. 65 alin 1 din Legea 360/2002 citat mai sus si ale art. 69 alin. 1 lit. i din aceeasi lege care prevede ca „ Incetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului (…) are loc cand este condamnat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva (…) ”, putem concluziona ca judecatorul care a instituit obligatia „de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei” ma considera vinovat inainte de a incepe judecarea cauzei, anticipand o hotarare de condamnare .

In data de 20.04.2012, la aproximativ un an de la instituirea obligatiei, acelasi judecator a dispus inlaturarea obligatiei „de a nu exercita profesia de politist”, invocand dispozitiile legale existente in domeniu (Legea 360/2002), legislatie care era in vigoare si la momentul instituirii obligatiei dar pe care nu a dorit sa o ia in  considerare.

II. In conformitate cu principiile stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prezumtia de nevinovatie stabilita la art. 6 par. 2 este relevanta nu numai in actiunea penala, dar si in alte cauze in care instantele nationale nu au trebuit sa stabileasca problema vinovatiei, scopul sau esential fiind sa previna orice autoritate nationala sa reflecte opinia ca reclamantul este vinovat inainte ca acesta sa fie gasit vinovat conform legii (a se vedea Allenet de Ribemont impotriva Frantei, 10 februarie 1995, pct. 35-36, Seria A nr. 308).

Prin dispozitia de suspendare din functie din data 08.05.2011, dispusa de IJPF Timis s-a incalcat dreptul de a fi prezumat nevinovat pana la pronuntarea unei hotarari definitive de condamnare , aceasta fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor legale in vigoare.

Situatiile in care politistii pot fi suspendati sau pusi la dispozitie sunt expres si limitativ prevazute de Legea 360/2002 privind Statutul politistului. Astfel art.65 alin. (2)  prevede ca :” Politistul (…) care este judecat in stare de libertate este pus la dispoziţie” , in timp ce  alin. (3)  prevede ca :  ” Politistul arestat preventiv se suspenda din functie”.

 Astfel, se poate observa ca singura situatie in care intervine suspendarea din functie a politistului este atunci cand se dispune fata de acesta masura arestarii preventive .

Desi art. 65 alin. (1) din Legea 360/2002 prevede ca “in cazul in care  politistul a fost trimis in judecata, mentinerea sa in activitate se hotaraste dupa solutionarea definitiva a cauzei”, IJPF a dispus  suspendarea din functie si dupa incetarea starii de arest preventiv, ceea ce demonstreaza ca institutia ma considera deja vinovat la acel moment, nedorind mentinerea mea in activitate pana la pronuntarea unei hotarari definitive.

In fata instantelor nationale, reprezentantul IJPF Timis a sustinut faptul ca suspendarea mea din functie fusese dispusa in urma instituirii de catre instanta penala a obligatiei „de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei” (dosarul 8801/30/2011 avand ca obiect anularea dispozitiei de suspendare)

Dispozitiile art. 16 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara prevad ca „hotararile judecatoresti trebuie respectate si aduse la indeplinire in condiţiile legii”.

In cazul de fata , hotararea instantei penale prin care s-a instituit obligatia „ de a nu exercita profesia de politist ” nu putea fi adusa la indeplinire in conditiile legii, ci cu incalcarea Legii 360/2002 privind Statutul politistului, care prevedea ca suspendarea are loc doar in situatia in care politistul este arestat.

 Curtea Europeana a stabilit ca prezumţia de nevinovatie consacrata de art. 6 par. 2 se numara printre elementele noţiunii de proces echitabil in materie penala impus de art. 6 par. 1 (Deweer impotriva Belgiei, 27 februarie 1980, § 56, seria A nr. 35) si trebuie interpretata in lumina jurisprudentei sale.

 In speta de fata, relevanta este cauza Tehanciuc impotriva Romaniei nr. 20286/08 in care Curtea a stabilit prin decizia de inadmisibilitate pronuntata in data de 22 noiembrie 2011 ca suspendarea  din functie in momentul trimiterii in judecata nu incalca prezumtia de nevinovatie daca aceasta este prevazuta de lege.In cauza amintita, Curtea a retinut ca reclamantul de profesie lucrator vamal a fost suspendat din functie in temeiul art. 79 din Legea 188/1999.

Astfel, per a contrario, masura suspendarii luata de o institutie fara ca ea sa rezulte din lege reprezinta  o incalcare a prezumtiei de nevinovatie garantata de art.6 § 2 din Conventie (a se vedea Tehanciuc impotriva Romaniei 20286/08,  22 noiembrie 2011,pct. 19) . 

Egalitatea armelor

La ultimul termen de judecata in dosarul Moravita – lotul 1 au fost audiati investigatorii cu identitate reala si cei cu identitate protejata.

Voi discuta  despre un aspect deosebit de important, acela al procedurii de audiere a investigatorilor si respectarea de catre instanta de judecata a garantiilor procesului echitabil, mai exact, a  principiului egalitatii armelor.

In jurisprudenta CEDO, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii in fata unui tribunal, fara ca una din ele sa fie avantajata in raport cu cealalta parte din proces. Acest principiu impune ca fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa în conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu „adversarul” ei  (cauza Ankerl contra Suediei,  cauza Niderost – Huler contra Suediei).

In primul rand , trebuie sa facem deosebirea intre investigatorii cu identitate reala si investigatorii cu identitate protejata.

Investigatorii cu identitate reala, in speta Nicsici si Brebenoiu, au fost audiati in calitate de martori prin intermediul mijloacelor audio-video, cu imaginea si vocea distorsionate, conform art.86^2 CPP.

Textul de lege de la art. 86^2 CPP se refera la martorii a caror identitate nu este cunoscuta de catre inculpati. In conditiile in care investigatorii au actionat sub identitatea lor reala fiind cunoscuti de inculpati chiar de dinainte de a incepe investigatia, nu exista niciun motiv pentru care a fost necesara audierea celor doi avand imaginea si vocea distorsionate.

De altfel, instanta nu a oferit niciun motiv pentru care cei doi investigatori cu identitate reala au fost audiati cu imaginea si vocea distorsionata, iar art. 86^2 CPP, in opinia mea,  nu poate fi aplicabil in aceasta situatie.

La fel se va proceda si in cazul investigatorului sub acoperire, Voda, care va fi audiat de catre instanta in conditiile art. 86^2 CPP. Problema care se pune este daca este necesar si echitabil audierea acestuia cu vocea si imaginea distorsionata.

In primul rand, art. 86^2 CPP prevede ca „Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea si vocea distorsionate, astfel incat sa nu poata fi recunoscut”. Din interpretarea acestui text rezulta faptul ca legiuitorul a lasat la aprecierea instantei aceasta modalitate de audiere („…poate fi ascultat…”).Totodata rezulta si faptul ca audierea prin asemenea mijloace este necesara pentru ca martorul sa nu poata fi recunoscut.

Prin urmare , in masura in care investigatorul sub acoperire este cunoscut de catre inculpati, nu exista niciun motiv pentru care ar mai fi necesar distorsionarea vocii si a imaginii.

Totodata, trebuie sa facem diferenta intre martorii anonimi a caror identitate si infatisare nu este cunoscuta iar atunci audierea cu distorsionarea vocii si imaginii este justificata, si situatia in care infatisarea investigatorului sub acoperire este cunoscuta de catre inculpati.

Procedura audierii investigatorilor prin intermediul mijloacelor audio-video nu ofera inculpatilor  posibilitatea de a analiza gesturile si comportamentul investigatorilor pentru a le putea contesta credibilitatea.

De altfel, in aceasta maniera, nici instanta de judecata  nu are posibilitatea de a analiza credibilitatea afirmatiilor  prin observarea  comportamentului si limbajului non-verbal al persoanelor audiate.

Este adevarat ca instanta poate aprecia credibilitatea prin coroborarea declaratiei investigatorului cu alte mijloace de proba.Dar daca in speta se invoca o provocare din partea agentului sub acoperire precum si folosirea unor strategii si manopere dolozive pentru obtinerea probelor, atunci este absolut necesar ca instanta in timpul audierii sa aiba un contact vizual cu investigatorul audiat pentru a-i putea observa reactiile si gesturile acestuia la anumite intrebari adresate de catre avocatul apararii.Toate acestea in contextul in care, daca in cauza se invoca o provocare din partea agentului statului, instanta are obligatia de a examina si de a lamuri cauza sub toate aspectele in vederea aflarii adevarului  si sa actioneze in consecinta.

Audierea investigatorilor prin intermediul mijloacelor audio-video cu imaginea si vocea distorsionate ridica o alta problema.Nu exista nicio garantie ca persoana audiata este investigatorul sau ca in sala nu sunt prezente si alte persoane care sa-l ajute sa raspunda la intrebarile inculpatilor. O solutie ar fi fost ca in sala in care era prezent investigatorul sa se fie un alt judecator care sa se asigure ca totul se desfasoara in conditiile legii, sa procedeze la identificarea persoanelor audiate, care sa ia masuri  si sa se asigure ca nu sunt prezente alte persoane in sala care sa influenteze sau sa ajute martorul , iar la terminarea sedintei sa incheie un proces verbal  urmand a fi depus la dosarul cauzei.

Din analiza jurisprudentei CEDO ( Kostovski contra Olanda, Van Mechelen  si altii contra Olanda – incalcare art. 6 alin. 3 lit d din Conventie) rezulta ca trebuie   asigurat   un   echilibru  intre   protectia drepturilor martorilor  si garantiile dreptului la aparare al acuzatului.

Procedura din fata instantei poate compensa dificultatile cu care   se   confrunta   apararea   atunci   cand,   spre   exemplu,   judecatorul   a   putut   interoga   martorul pentru   a-si   forma   o   parere   asupra   personalitatii   sale  si   pentru   a   putea   evalua   credibilitatea acestuia.Curtea  reclama,  in acest sens, existenta  unui contact   vizual   cu   martorul   pentru   a   oferi   apararii   posibilitatea   de  a   observa   comportamentul acestuia  si limbajul non-verbal.

 

 

Vom avea in continuare un proces echitabil ?

In data de 7 iunie 2013 a avut loc un nou termen in dosarul Moravita-lotul 1.

Dupa audierea martorilor, instanta, in temeiul art. 329 alin.(3) CPP, a pus  in discutie anumite cereri, desi acestea fusesera admise la un termen anterior.

Cererile care au fost puse in discutie vizau inregistrarile audio-video.Mai exact, mai multi inculpati au solicitat instantei sa ceara DNA de a pune la dispozitie inregistrarile audio-video  integrale efectuate in cauza.

Instanta a solicitat avocatilor sa indice temeiul legal al acestor cereri.

Iata care a fost rationamentul instantei :

Articolul 91^3  CPP prevede urmatoarele :

„Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea participantilor sunt redate integral intr-un proces-verbal (…) .

La procesul-verbal se ataseaza, in plic sigilat, o copie a suportului care contine inregistrarea convorbirii.

Suportul original se pastreaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, si va fi pus la dispozitia instantei, la solicitarea acesteia.

Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine inregistrarea convorbirii si copii de pe procesele-verbale se pastreaza la grefa instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei. „

Instanta, interpretand intr-un sens restrict aceste dispozitii, afirma ca parchetul nu avea obligatia sa puna la dispozitie odata cu sesizarea instantei inregistrarile integrale efectuate in cauza , ci doar cele care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii.

Interpretand in sens restrictiv dispozitiile art. 91^3 CPP acest rationament este corect , dar, in acelasi timp,  incalca toate principiile si garantiile unui proces echitabil. 

Daca ar  exista o provocare in cauza, ar avea parchetul vreun interes sa inainteze acele inregistrari din care rezulta provocarea catre instanta? Evident ca nu, motivand ca  acele inregistrari nu privesc fapta supusa judecatii.

Am invocat in prezenta cauza incalcarea principiului loialitatii in adminstrarea probelor, mai exact existenta unei provocari din partea agentului sub acoperire si am solicitat instantei sa ceara DNA punerea  la dispozitie a tuturor mijloacelor de proba administrate in faza urmaririi penale, respectiv suporturile optice pe care s-au stocat convorbirile purtate in mediul ambiental.

Inregistrarile pe care le-am indicat in cererea pentru administrarea unor probe in aparare au fost puse la dispozitie de catre DNA cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, insa acestea nu au mai fost trimise instantei la momentul sesizarii acesteia.

Jurisprudenta recenta a CEDO privind art.6 din Conventie, statueaza  obligatia instantelor interne de a efectua o examinare atenta a materialului de urmarire penala atunci cand un acuzat invoca provocarea din partea agentilor sub acoperire  [a se vedea Ramanauskas impotriva Lituaniei, pct. 49-61; ; Bykov impotriva Rusiei , pct. 88-93 si Constantin si Stoian impotriva Romaniei, pct. 54 ].

Stabilirea lipsei provocarii revine parchetului, iar in lipsa unei atare probe contrare, instanta trebuie sa examineze faptele cauzei si sa ia masurile necesare pentru descoperirea adevarului in scopul determinarii daca a existat  sau nu o provocare, iar, in caz afirmativ,  trebuie sa traga concluzii in conformitate cu Conventia [a se vedea Ramanauskas impotriva Lituaniei pct. 70].

Instanta avand obligatia de a lamuri cauza sub toate aspectele, exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului (art. 287 CPP) si poate solicita DNA sa puna la dipozitie suportul original care contine inregistrarile integrale (art. 91^3 alin 3 CPP).

Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine (…) instantei de judecata, iar la cererea acesteia orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze (art. 65 CPP).

Din prisma art. 6 din Conventie – dreptul la un proces echitabil

Ca o garantie a respectarii drepturilor omului, Conventia prevede in art.6, pct.1 dreptul oricarei persoane la un proces echitabil: ”Orice persoana are dreptul de a-i fi examinata cauza in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, care va hotari (…) asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa.” 

Rezulta ca, in acceptiunea Conventiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente si anume: accesul liber la justitie; examinarea cauzei în mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil; examinarea cauzei de catre un tribunal independent, impartial, stabilit prin lege; publicitatea pronuntarii hotararilor judecatoresti.

Accesul efectiv la o instanta presupune dreptul de a avea acces la toate probele aflate la dosarul cauzei. Ducand mai departe acest rationament, Curtea a stabilit ca, in anumite circumstante, inadmisibilitatea unei probe decisive sau imposibilitatea contestarii unei probe importante administrate de partea adversa lasa fara continut dreptul de acces la o instanţă.

Aceste probleme sunt in mod traditional analizate prin prisma articolului 6 paragraf 1 – egalitatea armelor sau a articolului 6 paragraf 3 d) – citarea si interogarea martorilor, insa, ele pot intra in discutie si prin prisma principiului fundamental al accesului la justitie.

Justitie echitabila

Asa cum am afirmat intr-un articol  mai vechi intitulat ” Prefigurarea unui proces echitabil „ despre faptul ca , in opinia mea , vom avea parte de un proces echitabil in dosarul Moravita 1, dosar judecat de d-na judecator Vasilica Sandovici, iata ca acest lucru incepe sa se adevereasaca .

Ca urmare a formularii de cereri pentru administrarea de probe, atat in acuzare cat si in aparare, instanta s-a pronuntat asupra admisibilitatii acestor cereri prin incheierea din data de 30 aprilie 2013 ( o puteti citi la finalul articolului) .

Astfel , au fost admise de catre instanta cererile privind audierea unor persoane care pot furniza informatii relevante in scopul aflarii adevarului cu privire la circumstantele cauzei, raportat la fiecare inculpat in parte.

Cativa dintre martorii care vor fi audiati in aceasta cauza :

1. Buda Ioan
2. Iures Cornel
3. Mudure Ioan
4. Althamer Liviu
5. Fagarasu Marin
6. Caplescu Mihai
7. Popa Costel
8. Porojan Crinu
9. Tudorica Marian
10. Saptebani Cristinel
11. Nica Remus
12. Voican Silviu

Cum era de asteptat, vor fi audiati si investigatorii, respectiv:

1. Voda Mihai Cristian
2. Nichsici Oliver
3. Brebenoiu Andreia
4. Bogdanovici Vitomir
5. Milencovic Toja
6. Urosevic Dragan
7. Mateiasevic Mladen

De asemenea, unele dintre cereri au fost respinse ca nefiind utile cauzei sau pe motivul ca aspectele la care se face referire pot fi demonstrate fara a fi nevoie de o expertiza in cauza ( expertiza tehnica-auto, expertiza financiar-contabila, experiment judiciar ).

Cu privire la expertiza audio-video instanta urmeaza a se pronunta dupa depunerea concluziilor de catre procuror si , evident, dupa ce fiecare dintre inculpati va motiva pertinent de ce s-ar impune o eventuala expertiza a suporturilor audio-video.

Asa cum am afirmat de la bun inceput, consider in continuare ca acest proces se va desfasura cu respectarea Conventiei , a garantiilor procesului echitabil si a procedurilor interne.

Cititi aici   minuta incheierii din data de 30.04.2013 a Curtii de Apel Timisoara.

DNA : eroare sau intentie ?

 La data de 15.01.2013 am formulat o petitie catre ministrul Afacerilor Interne avand ca obiect detasarea mea abuziva de la SPF Deta la SPF Moravita, de catre conducerea fostului IJPF Timis .

In data de 30.01.2013 MAI mi-a comunicat prin adresa nr. 442626 din 30.01.2013 ca petitia formulata a fost transmisa spre competenta solutionare Inspectoratului General al Politiei de Frontiera.

IGPF  a transmis-o mai departe catre DNA pe motiv ca „aspectele sesizate se refera la activitatea de cercetare penala desfasurata de catre organele de politie judiciara sub directa coordonare a Parchetului DNA „ .

La data de 14.02.2013 DNA mi-a comunicat prin adresa nr. 101/VIII-1/2013 raspunsul la petitia formulata.

Cu privire la acel raspuns al DNA am scris la momentul respectiv un articol cu titlu MAI-IGPF-DNA = circuitul ultimului memoriu.

In articolul de azi este vorba insa de cea de-a doua petitie pe care am formulat-o catre ministru Afacerilor Interne.

A doua petitie transmisa catre ministrul Afacerilor Interne , a avut  ca obiect incadrarea numitului Voda Mihai Cristian la IJPF Timis precum si eliberarea de catre DEPABD a cartii de identitate sub numele Voda Mihai Cristian.

Aceasta a doua petitie am transmis-a catre MAI la data de 06.02.2013.

La data de 15.02.2013 MAI mi-a comunicat prin adresa nr. 442809 din 15.02.2013 ca petitia “a fost transmisa spre competenta solutionare Directiei Nationale Anticoruptie, deoarece aspectele sesizate se refera la activitati de cercetare penala derulate de catre organele de politie judiciara, sub coordonarea unitatii de parchet mentionata” .

Dupa cum puteti observa , aceasta a doua petitie a fost transmisa catre DNA de catre MAI la data de 15.02.2013.

Deoarece nu am primit niciun raspuns din partea DNA, dupa mai bine de 45 de zile, la data de 04.04.2013 am transmis catre DNA o petitie prin care am solicitat sa mi se comunice motivul pentru care nu primisem niciun raspuns la cea de-a doua petitie care a fost transmisa de catre MAI.

In data de 12.04.2013 mi s-a comunicat, prin posta, un raspuns din partea DNA prin care mi s-a adus la cunostinta urmatoarele, citez:

“In referire la petitia formulate de dv.  adresata Ministerului Afacerilor Interne, va comunicam faptul ca la data de 14.02.2013 procurorul sef al Sectiei de combatere a coruptiei a formulat un raspuns la o petitie cu continut asemanator, raspuns care v-a fost adus la cunostinta prin adresa nr. 101/VIII/1/2013” .

Cu privire la aceasta situatie, exista doua variante : ori s-a produs o confuzie cu prima petitie, ori DNA refuza sa raspunda la aspectele privind incadrarea investigatorului VMC la IJPF Timis si eliberarea cartii de identitate a acestuia.

Am revenit cu o petitie catre DNA prin care am solicitat analizarea celei de-a doua petitii care a fost transmisa  de catre MAI la data de 15.02.2013 si comunicarea unui raspuns cu privire la aspectele sesizate.

Am sa revin cu un articol imediat ce voi primi un raspuns.

Procesul incepe

Audierile inculpatilor din lotul 1 Moravita se apropie de final.La termenul urmator din 12 aprilie va fi probabil ultimul termen acordat acestei etape.

Dupa acesta vor urma  audierea martorilor si investigatorilor.

Se va solicita audierea mai multor persoane  aflate in diferite functii in cadrul Politiei de Frontiera, atat la nivel local cat si central, precum  si din cadrul altor structuri ale MAI.

Este interesant de vazut cum se vor pozitiona ” protagonistii „ strategiei DNA in fata instantei de judecata si mai ales cine isi va asuma raspunderea pentru anumite ordine si dispozitii.Trebuie retinut ca martorii vor fi audiati sub prestare de juramant, orice relatare neconforma cu realitatea putand fi incriminata ca marturie mincinoasa.

Marturia mincinoasa art.260 Cod penal

Fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.

Putem spune ca procesul abia acum incepe cu adevarat.Sa speram ca va fi respectat in continuare dreptul la un proces echitabil si ca instanta, in virtutea rolului activ, va face tot ce este necesar pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele si pentru aflarea adevarului.Tot adevarul.

Ca o paranteza, in dosarul Siret s-a inceput deja audierea martorilor, fiind audiati cativa sefi de tura dar si inspectorul sef al IJPF Suceava .Si deja au aparut contradictii, unii sefi de tura sustinand ca au primit ordine de la seful IJPF , in timp ce seful IJPF a negat acest lucru.

Procedura de testare a integritatii personalului MAI

Directia Generala Anticoruptie are posibilitatea conform propriului Regulament de organizare si functionare  aprobat prin OMAI 257/2011 sa desfasoare teste de integritate in randul oricarui angajat MAI.Aceasta procedura de testare a integritatii a fost aprobata prin OMAI 256/2011.

Principalele aspecte reglementate in procedura de testare a integritatii  profesionale a angajatilor MAI :

           1. Structura insarcinata cu efectuarea testelor de integritate este Directia Generala Anticoruptie –DGA prin intermediul Compartimentului Teste de Integritate din cadrul Serviciului Operatii.

        2. Testarea integritatii se desfasoara la initiativa DGA sau a structurilor MAI

            3.  In activitatea de testare este INTERZISA PROVOCAREA persoanei testate la savarasirea faptelor cu carcater penal.

            4.  La efectuarea testarii se utilizeaza mijloace de inregistrare audio-video si documente de acoperiere in conditiile actelor normative in vigoare

       5.  Realizarea testarii va fi condusa nemijlocit de catre un ofiter din structura de profil a DGA

        6.  Daca in urma testarii efectuate se constata savarsirea unei fapte de natura  penala, politistii DGA se sesizeaza din oficiu incheind un proces verbal in conditiile codului de procedura penala

           7.  In cazul in care persoana testata a solicitat sau a primit bani sau alte foloase utilizate in activitatea de testare, iar, in urma sesizarii organelor competente se constata ca fapta nu constituie infractiune, DGA il informeaza pe seful structurii din care face parte persoana testate, care dispune masuri disciplinare ce vor fi aduse la cunostinta DGA

           8.  DGA pune la dispozitia sefului structurii a carui personal a fost testat, la solicitarea acestuia, copii de pe materialele realizate in testare

      9.  Rezultatul testarii va fi comunicat de catre DGA structurii a carui personal a fost testat si in situatia in care  persoana  testata a dat dovada de integritate

Cateva observatii cu privire la dispozitiile cuprinse in procedura de testare:

•  Pornind de la definitia testului de integritate asa cum aceasta este enuntata in cuprinsul art 17 ¹  din Legea 38/2011, prin acest mijloc de verificare a integritatii se doreste identificarea vulnerabilitatilor sau a riscurilor care determina personalulul din MAI  sa comita fapte de coruptie.  Metoda de testare folsita de MAI consta in  ,, crearea unei situatii virtuale similare celei cu care  personalul  se confrunta in exercitarea atributiilor de serviciu materializate prin operatiuni disimulate, circumstantiate de comportamentul  acestuia, in vederea stabilirii reactiei si a conduitei adoptate’’

Cu alte cuvinte, data fiind natura  virtuala a realitatii in care se desfasoara testele simulate ale DGA,  rezultatul lor nu pot avea aptitudinea de a vatama in vreun fel sau altul valorile sociale ocrotite prin incriminarea infractiunilor de coruptie.  Prin urmare, chiar si in situatia ipotetica in care persoana testata ar pretinde sau ar primi  bani de la testatorul DGA , fapta acestuia nu poate intruni niciodata elementele constitutive ale unei infractiuni de coruptie.

•    Tinand cont de faptul ca prezenta procedura de testare a integritatii a fost adoptata pentru prima data  abia in luna noiembrie anul curent, iar DGA a desfasurat sute sau chiar mii de  testari de integritate inca din anul 2007, intrebarea care se pune este urmatoarea : cine isi asuma responsabilitatea pentru desfasurarea tuturor actiunilor de testare a integritatii derualte de catre DGA in afara cadrului legal ?

 In concluzie, ar trebui inclusa in randul cauzelor care atrag de drept incetarea unilaterala a raporturilor de munca cu unitatea incalcarea obligatiei de fidelitate si integritate a salariatilor MAI relevata  in urma testelor de integritate efectuate de catre DGA cu respectarea unei proceduri de testare riguroase menite sa ofere garantii impotriva oricaror forme de arbitrariu .

In acest mod, MAI ar putea descuraja mult mai rapid si mult mai eficient actele de coruptie savarsite de catre angajatii sai fara a recurge la o procedura  judiciara  extrem de costisitoare prin volumul urias de resurse umane si finaciare  pe care le presupune dar si extrem de vulnerabila raportat la legalitatea materialului probator ce se poate administra in conditiile unei legislatii ambigue.

• OMAI 256/2011 privind procedura de testare a integritatii profesionale in randul personalului MAI
• OMAI 257/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a DGA

sursa GIPRO