Incalcarea art. 6 par. 2 din Conventie care prevede ca :
“ Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită. “
Aceasta incalcare trebuie analizata sub doua aspecte:
I.Incalcarea prezumtiei de nevinovatie de catre instanta de judecata prin instituirea obligatiei “de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei”
II.Incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin suspendarea din functie, in mod illegal, de catre IJPF Timis, ca urmare a obligatiei instituite de instanta de penal
***
I.Prezumtia de nevinovatie reprezinta o garantie specifica in materie penala si, ca orice alt drept reglementat de Conventie, caracterul ei nu trebuie sa fie nici teoretic si nici iluzoriu.
Conform jurisprudentei sale, Curtea a stabilit ca prezumtia de nevinovatie este incalcata daca, fara stabilirea legala in prealabil a vinovatiei unui invinuit si, in special, fara ca acesta sa fi avut ocazia sa exercite drepturile apararii, o hotarare judecatoreasca data in privinta sa reflecta sentimentul ca el este vinovat. Este suficient, chiar in absenta unei constatari oficiale, sa existe un argument care sa sugereze ca judecatorul il considera pe acuzat vinovat (a se vedea Minellii impotriva Elvetiei, 25 martie 1983, pct. 37, Seria A nr. 62 si McHugo impotriva Elvetiei nr. 55705/00, 12 mai 2005).
In aceste conditii putem afirma ca prezumtia de nevinovatie a fost incalcata initial chiar de catre instanta de penal, in momentul in care a instituit obligatia „de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei” , fara a tine cont de dispozitiile art. 65 alin. 1 din Legea 360/2002 privind Statutul politistului, care prevede ca „in cazul in care (…) politistul (…) a fost trimis in judecata, mentinerea sa in activitate se hotaraste dupa solutionarea definitiva a cauzei” .
Trebuie avut in vedere faptul ca dispozitiile Legii 360/2002 sunt dispozitii speciale care se aplica cu prioritate fata de dispozitiile generale ale Codului de procedura penala, conform principiului “lex speciali derogat generali”.
Astfel, avand in vedere dispozitiile art. 65 alin 1 din Legea 360/2002 citat mai sus si ale art. 69 alin. 1 lit. i din aceeasi lege care prevede ca „ Incetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului (…) are loc cand este condamnat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva (…) ”, putem concluziona ca judecatorul care a instituit obligatia „de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei” ma considera vinovat inainte de a incepe judecarea cauzei, anticipand o hotarare de condamnare .
In data de 20.04.2012, la aproximativ un an de la instituirea obligatiei, acelasi judecator a dispus inlaturarea obligatiei „de a nu exercita profesia de politist”, invocand dispozitiile legale existente in domeniu (Legea 360/2002), legislatie care era in vigoare si la momentul instituirii obligatiei dar pe care nu a dorit sa o ia in considerare.
II. In conformitate cu principiile stabilite de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prezumtia de nevinovatie stabilita la art. 6 par. 2 este relevanta nu numai in actiunea penala, dar si in alte cauze in care instantele nationale nu au trebuit sa stabileasca problema vinovatiei, scopul sau esential fiind sa previna orice autoritate nationala sa reflecte opinia ca reclamantul este vinovat inainte ca acesta sa fie gasit vinovat conform legii (a se vedea Allenet de Ribemont impotriva Frantei, 10 februarie 1995, pct. 35-36, Seria A nr. 308).
Prin dispozitia de suspendare din functie din data 08.05.2011, dispusa de IJPF Timis s-a incalcat dreptul de a fi prezumat nevinovat pana la pronuntarea unei hotarari definitive de condamnare , aceasta fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor legale in vigoare.
Situatiile in care politistii pot fi suspendati sau pusi la dispozitie sunt expres si limitativ prevazute de Legea 360/2002 privind Statutul politistului. Astfel art.65 alin. (2) prevede ca :” Politistul (…) care este judecat in stare de libertate este pus la dispoziţie” , in timp ce alin. (3) prevede ca : ” Politistul arestat preventiv se suspenda din functie”.
Astfel, se poate observa ca singura situatie in care intervine suspendarea din functie a politistului este atunci cand se dispune fata de acesta masura arestarii preventive .
Desi art. 65 alin. (1) din Legea 360/2002 prevede ca “in cazul in care politistul a fost trimis in judecata, mentinerea sa in activitate se hotaraste dupa solutionarea definitiva a cauzei”, IJPF a dispus suspendarea din functie si dupa incetarea starii de arest preventiv, ceea ce demonstreaza ca institutia ma considera deja vinovat la acel moment, nedorind mentinerea mea in activitate pana la pronuntarea unei hotarari definitive.
In fata instantelor nationale, reprezentantul IJPF Timis a sustinut faptul ca suspendarea mea din functie fusese dispusa in urma instituirii de catre instanta penala a obligatiei „de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea definitiva a cauzei” (dosarul 8801/30/2011 avand ca obiect anularea dispozitiei de suspendare)
Dispozitiile art. 16 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara prevad ca „hotararile judecatoresti trebuie respectate si aduse la indeplinire in condiţiile legii”.
In cazul de fata , hotararea instantei penale prin care s-a instituit obligatia „ de a nu exercita profesia de politist ” nu putea fi adusa la indeplinire in conditiile legii, ci cu incalcarea Legii 360/2002 privind Statutul politistului, care prevedea ca suspendarea are loc doar in situatia in care politistul este arestat.
Curtea Europeana a stabilit ca prezumţia de nevinovatie consacrata de art. 6 par. 2 se numara printre elementele noţiunii de proces echitabil in materie penala impus de art. 6 par. 1 (Deweer impotriva Belgiei, 27 februarie 1980, § 56, seria A nr. 35) si trebuie interpretata in lumina jurisprudentei sale.
In speta de fata, relevanta este cauza Tehanciuc impotriva Romaniei nr. 20286/08 in care Curtea a stabilit prin decizia de inadmisibilitate pronuntata in data de 22 noiembrie 2011 ca suspendarea din functie in momentul trimiterii in judecata nu incalca prezumtia de nevinovatie daca aceasta este prevazuta de lege.In cauza amintita, Curtea a retinut ca reclamantul de profesie lucrator vamal a fost suspendat din functie in temeiul art. 79 din Legea 188/1999.
Astfel, per a contrario, masura suspendarii luata de o institutie fara ca ea sa rezulte din lege reprezinta o incalcare a prezumtiei de nevinovatie garantata de art.6 § 2 din Conventie (a se vedea Tehanciuc impotriva Romaniei 20286/08, 22 noiembrie 2011,pct. 19) .
justitiabilii 