MAI-IGPF-DNA = circuitul ultimului memoriu

In data de 15 ianuarie anul acesta am trimis un memoriu ministrului Afacerilor Interne,  Radu Stroe prin care sesizam abuzuri comise de ofiteri cu functii de conducere din cadrul fostului IJPF Timis, vizati fiind seful IJPF Timis cms. Iures Cornel si seful Biroului MRU cms. sef Caplescu Mihai.In principal am solicitat ministrului sa dispuna verificari pentru a se stabili daca detasarea mea din octombrie 2010 impreuna cu investigatorul Voda Mihai Cristian a fost sau nu abuziva.Memoriul il puteti citi aici.

In data de 30 ianuarie am primit un raspuns de la seful Corpului de Control al ministrului, chestor de politie Ioan Aron, prin care mi se aducea la cunostinta ca memoriul a fost trimis Inspectoratului General al Politiei de Frontiera.Un lucru destul de surprinzator, in conditiile in care in memoriu acuzam implicarea sefului IGPF.

In data de 6 februarie am primit un raspuns din partea sefului IGPF prin care mi se aducea la cunostinta ca memoriul a fost redirectionat catre DNA, deoarece, citez „aspectele sesizate se refera la activitatea de cercetare penala desfasurata de organele de politie judiciarasub directa coordonare a DNA, in dosarul 269/P/2010”.Astfel, desi eu am sesizat aspecte ce tin de activitatea de resurse umane, respectiv detasarea mea la Moravita cu investigatorul acoperit, seful IGPF a considerat ca aceste aspecte tin de activitatea de  cercetare penala efectuata de DNA in dosarul 269/P/2010.

Sa fie oare o confirmare indirecta a IGPF ca  DNA a facut demersuri pentru  detasarea mea si a investigatorului la Moravita?

In data de 18 februarie am primit, in mod surprinzator, un raspuns din partea DNA  la memoriul pe care initial il adresasem  ministrului de interne.

In cele ce urmeaza voi analiza  raspunsul DNA raportat la obiectul memoriului.

In referatul DNA se afirma ca Dragomir Valerian „putea sa conteste aceasta masura administrativa (n.n. detasarea)” si ca „inculpatul Dragomir Valerian s-a bucurat de detasarea la Moravita, intrucat, dincolo de orice ipocrizie, stia ca acolo era o „industrie de facut bani”  „.

Este de observat ca, analizand memoriul formulat, DNA evita sau omite sa precizeze daca a facut demersuri pentru ca eu sa fiu detasat la Moravita impreuna cu investigatorul sub acoperire.Totodata , ar trebui sa stabilim cine a initiat ideea de detasare la Moravita , in ce scop a initiat aceasta idee si cine a pus-o in practica.

De asemenea, Directia Nationala Anticoruptie, „dincolo de orice ipocrizie”, stia ca la Moravita era „industrie de facut bani” inca din dosarul 54/P/2008, pe care „l-a ingropat” prin conexarea lui cu noul dosar Moravita.In dosarul 54/p/2008, DNA a luat la cunostinta prin investigatorii pe care i-a folosit, prin interceptarile unor oameni de la conducerea IJPF Timis si DPF Timisoara si prin informarile SRI si DGIPI,  de sume de ordinul sutelor de mii de euro.Apropo de ipocrizie.

Se observa , analizand memoriul formulat, ca DNA in referatul comunicat omite sa raspunda punctual la unele aspecte sesizate.Astfel, DNA nu face niciun fel de precizari cu privire la faptul ca a solicitat si obtinut sprijinul sefului IGPF Ioan Buda si sefului IJPF Timis Iures Cornel pentru detasarea investigatorului Voda Mihai Cristian impreuna cu mine de la Sectorul Politiei de Frontiera Deta la Sectorul Politiei de Frontiera Moravita in conditiile in care, DGA, prin adresa cu nr. P/1233049/S.A./05.10.2010  sesiza DNA in legatura cu  implicarea  conducerii IGPF si IJPF Timis in savarsirea infractiunilor de coruptie, citez:” […] o alta parte din folos( bani) este data superiorilor din conducerea IJPF Timis si IGPF  pentru asigurarea mentinerii lor pe functiile pe care le detin in prezent in cadrul SPF Moravita” .

Desi memoriul formulat de mine viza conditiile in care s-a realizat detasarea, DNA trateaza in schimb  problema provocarii politienesti, argumentand ca aceasta nu a existat.Si afirma acest lucru „intrucat au existat indicii temeinice, respectiv, presupuneri determinate de aparente mai mult sau mai putin graitoare”.Sa analizam putin:

aparente (conform DEX) = infatisare exterioara, adesea neconformă cu realitatea,  a cuiva sau a ceva.

Sa reformulam : „intrucat au existat indicii temeinice, respectiv presupuneri determinate de infatisari exterioare, adesea neconforme cu realitatea, mai mult sau mai putin graitoare”.

Conform art. 68^1 C.P.P. sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savarsit fapta.

DNA afirma ca si-a format aceasta presupunere rezonabila pe baza unor aparente mai mult sau mai putin graitoare.

Mai departe afirma ca „examinarea atenta a unor date existente in cauza, a justificat actiunea procurorilor de a declansa fata de acesta o procedura speciala, singura care putea contribui la obtinerea unor probe si aflarea adevarului”.

Unde este oare prevazuta si reglementata aceasta „procedura speciala”? Niciunde.

De fapt, „procedura speciala” la care face referire  reprezinta strategia pe care DNA a folosit-o asupra mea, in dosarul Moravita.

Se mai afirma ca „inculpatul D.V. are o propensiune spre savarsirea de fapte de coruptie, astfel ca ordonanta procurorului de caz a fost suficient de credibila si probanta”.

In acceptiunea DNA, daca procurorul aprecieaza ca o persoana are o propensiune=predispozitie spre savarsirea  unor infractiuni de coruptie, pe care nu le-a comis inca, sunt justificate orice manopere menite sa determine persoana respectiva sa comita infractiuni, atata timp cat persoana are astfel de inclinatii.

In final, DNA sustine ca pornind de la  jurisprudenta CEDO si anume hotararea Texeira De Castro c. Portugalia nu se pune problema unei provocari politienesti.

Daca a existat  sau nu o provocare va hotari instanta.Insa se impun cateva precizari:

Se comite o instigare ori de câte ori organele de urmarire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracţională, ci exercită o asemenea influenţă asupra persoanei vizate, încât să determine săvârşirea unei fapte penale care fără aceasta intervenţie nu ar fi fost savarsită, cu scopul de a constata o infracţiune, respectiv de a obţine probe şi de a declanşa urmărirea penală.

Legislaţia română nu prevede o definiţie a acestei provocări, dar pe baza art. 68 alin. 2 C.pr.pen. şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului se reţine existenta acesteia dacă sunt îndeplinite condiţiile :

1.situaţia presupus infractională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracţiunea sau când există o invitaţie directă la comiterea unei infracţiuni din partea unui denunţător sau a unui martor anonim.

 2. lipsa oricărui indiciu că fapta ar fi fost savârşită fără această intervenţie.

Memoriu adresat MAI

Referatul DNA

Sprijinul chestorului Buda acordat DNA in dosarul Moravita (I)

Chestor Ioan Buda, Seful Politiei de Frontiera Romane: „Am sprijinit actiunea DNA si DGA din vami.”

Asta declara Seful Politiei de Frontiera Romane, la 1 martie 2011, cu o zi inainte ca acesta sa fie audiat in Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Camera deputatilor.

La data de 1 februarie 2012 am solicitat Comisie  pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sa-mi comunice daca , cu prilejul audierii chestorului Ioan Buda , acesta a precizat si detaliat modul in care a sprijinit actiunea DNA si DGA din vami.

In raspunsul primit se precizeaza ca : „luând în considerare că pe timpul audierii domnului chestor Ioan Buda, din data de 2 martie 2011, acesta nu a putut oferi informaţii suplimentare,  vă precizăm că nici după audiere, membrii Comisiei pentru apărare nu au intrat în posesia unor date şi informaţii din care să rezulte “modul în care acesta a cooperat cu DGA şi DNA” .

Sprijinul pe care chestorul Ioan Buda, seful Politiei de Frontiera l-a acordat DGA si DNA s-a concretizat sub 2 aspecte:

Primul aspect a fost acela al infiltrarii  investigatorului Voda Mihai Cristian in cadrul IJPF Timis.

Al doilea aspect a fost acela de a sustine asa-zisa influenta pe care agentul Voda Cristian Mihai se lauda ca o are.

Si acum vom detalia putin cele doua aspecte.

DGA a solicitat sprijinul sefului IGPF pentru infiltrarea investigatorului in  cadrul IJPF Timis sub identitatea fictiva Voda Mihai Cristian.Drept urmare, legenda creata a fost urmatoarea:

Incepand cu data de 15.08.2010 agentul a fost mutat la cerere prin Ordin al Inspectorului General al Jandarmeriei Romane , de la Inspectoratul de Jandarmi Judetean Bihor la Inspectoratul General al Politiei de Frontiera Romane – Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera  Timis.

Ulterior mutarii la cerere, agentul de politie a fost numit cu data de 15.08.2010, prin Dispozitie a Sefului Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Timis Iures Cornel, in functia de agent de politie in cadrul Sectorului Politiei de Frontiera Deta- Compartimentul Ture serviciu.

Incepand cu 10.10.2010 agentul de politie a fost detasat de la Sectorul Politiei de Frontiera Deta – Compartimentul Ture serviciu din cadrul IJPF Timis, la Sectorul Politiei de Frontiera Moravita – Compartimentul Ture Serviciu.

Toate aceste modificari ale raporturilor de serviciu  s-au realizat prin acte administrative cu caracter individual, respectiv dispozitii emise de persoanele competente potrivit actelor normative in vigoare .

Aceste aspecte privind incadrarea agentului VCM in Politia de Frontiera au fost recunoscute si de catre ITPF Timisoara, in cadrul unui proces cu mine, care este in desfasurare si care are ca obiect comunicarea numarului actului adminstrativ prin care VMC a fost numit la IJPF Timis.

Incadrarea agentului Voda Mihai Cristian s-a realizat de catre seful IGPF chestor Buda Ioan si seful IJPF Timis comisar Iures Cornel,  cu incalcarea tuturor normelor legale in vigoare ce reglementeaza mutarea, transferul, incadrarea sau numirea in unitatile MAI, prin emiterea in mod abuziv a unui ordin fictiv de  mutare  de la I.J.J. Bihor la I.J.P.F. Timis si a unei dispozitii ilegale de numire in functia de agent de politie.

Lucratorul DGA Voda Mihai Cristian a fost incadrat la IJPF Timis – SPF Deta prin dispozitia S 1109279/30.08.2010, incepand cu data de 15.08.2010, cu mult inainte de a fi autorizat in vreun dosar penal.Autorizarea ca investigator a lui VMC a fost in 3 septembrie 2010 in dosarul 246/P/2010 instrumentat de DNA.

Totodata , inainte de a fi autorizat, VMC s-a aflat in posesia unei carti de identitate emisa ilegal (fals intelectual), din moment ce nici un act normativ in vigoare nu prevede posibilitatea legala a autoritatilor emitente de a elibera documente de identitate sau legitimatii false.

In consecinta, lucratorul DGA cu identitate conspirata Voda Mihai Cristian s-a aflat intr-o institutie publica, sub o identitate falsa, in calitate de politist de frontiera, calitate dobandita in mod ilegal.

Articolul 13 din Legea 544/2001 privind accesul liber la informatii de interes public prevede ca : „Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o autoritate sau o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor clasificate si constituie informatii de interes public. „

De observat pozitia duplicitara a Directiei Generale Anticoruptie.

In timp ce in 15 august 2010 aceasta solicita sprijinul conducerii IGPF si IJPF Timis pentru infiltrarea lui VMC, ulterior la data 5 octombrie 2010 aceeasi DGA prin adresa cu nr. P/1233049/S.A./05.10.2010 sesiza DNA in legatura cu  implicarea  conducerii IGPF si IJPF Timis in savarsirea infractiunilor de coruptie, citez:” […] o alta parte din bani este data superiorilor din conducerea IJPF Timis si IGPF  pentru asigurarea mentinerii lor pe functiile pe care le detin in prezent in cadrul SPF Moravita”.

Cu toate astea, procurorul DNA Viorel Cerbu, fara a efectua nici un fel de verificari prealabile privind veridicitatea si  pertinenta sesizarii DGA referitoare la persoanele cu functii de conducere din cadrul IGPF si IJPF Timis implicate in acte de coruptie, a dezvaluit in mod nepermis secretul actiunilor intreprinse de DNA fata de persoanele suspectate de implicare in activitati infractionale , dand posibilitatea sustragerii acestora din contextul starilor de fapt , care ar fi putut releva implicarea sau neimplicarea lor in savarsirea infractiunilor investigate de catre DNA.

In partea a doua a articolului voi vorbi despre celalalt aspect privind sprijinul acordat de chestorul Ioan Buda, seful Politiei de Frontiera.

 

Independenta judecatorului

„Dacă cea mai înaltă curte nu poate fi pusă în mişcare de cel mai umil individ, justiţia este o batjocură.”

                                                                                                           George Bernard Shaw

In articolul 1 din Carta Universala a Judecatorului  se statueaza ca in   cadrul   activitatii   lor,   judecatorii   vor   asigura   dreptul   oricarei  persoane la un proces echitabil. Acestia vor promova dreptul oricarei persoane la  un   proces   echitabil   si   public,   într-o   perioada   de   timp   rezonabila,  in   fata   unei  instante independente si impartiale, constituita conform legii, in vederea stabilirii  drepturilor  si obligatiilor civile ale acesteia sau in cazul oricarei acuzatii penale impotriva sa.

Independenţa nu poate fi privită ca un privilegiu al judecătorului, ci ca o datorie.

Gradul de libertate al judecătorului în exercitarea profesiei este ridicat, tocmai pentru a se asigura condiţiile unei decizii de calitate, aceasta fiind   forma   de   respect   a   judecătorului   pentru   societatea   care   i-a încredinţat   această   funcţie   publică, reprezentată în statul democratic  prin absolut fiecare membru  al ei si fiecare justitiabil.

Judecătorii sunt cei care interpretează legea şi, din acest considerent, ei nu pot face obiectul unor acţiuni disciplinare în baza simplei exercitări a funcţiilor judecătoreşti, cu excepţia cazului în care comportamentul nedemn al judecătorului este dovedit.

Erorile judiciare necesită a fi rezolvate pe calea apelului, în spiritul respectării jurisdicţiei şi a procedurii, interpretând, aplicând legea sau evaluând probele.

Atunci când judecătorul greşeşte, eroarea sa poate fi remediată prin exercitarea căilor legale de atac la instanţele superioare, care, astfel sesizate, vor putea exercita un control cu privire la legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

Celelalte erori judiciare care nu pot fi îndreptate prin acest mod trebuie să conducă, cel mult, la o acţiune a părţii nemulţumite împotriva statului.

Exercitarea unui asemenea control nu este însă de natură să afecteze libertatea de judecată a judecătorului, deoarece singurul scop al controlului, în această materie, este şi rămâne repararea erorilor comise în judecarea pricinilor.

Cu alte cuvinte, chiar daca un judecator greseste, el nu va putea fi tras niciodata la raspundere. Asa se explica ca, chiar si atunci cand anumite hotarari date de judecatori, sunt in mod vadit contrare rationamentului juridic elementar, nu este atrasa  raspunderea disciplinara a magistratului.

Asa ca Justitiabilului ii ramane sa se adreseze instantei superioare, si daca nici acolo nu are parte de o judecata echitabila si  conforma cu legea, se poate adresa Curtii Europene a Drepturilor Omului.

CEDO a devenit astfel o ultima speranta pentru justitiabilul roman, desi instantele nationale sunt obligate sa respecte, sa aplice Conventia si sa judece dupa aceleasi principii enuntate de catre Curtea Europeana.Si mai mult, cand CEDO a condamnat Romania , ar fi trebuit luate masuri ca erorile facute de instantele nationale  sa nu se mai repete si abuzurile sa nu se mai comita.

Este de neacceptat ca intr-un stat de drept, sa vorbim de independenta magistratilor, atata vreme cat in Romania niciodata vreun magistrat nu a raspuns pentru erorile sau abuzurile facute si bineinteles dovedite.Amintim numai cazul Tundrea (care nu e singurul) , aceasta piatra care va atarna de gatul Justitiei pentru foarte multa vreme.

In Romania independenta magistratilor este invers proportionala cu interesele si miza cauzelor pe care acestia le judeca.Cu cat interesul sau miza  este mai mare , cu atat independenta se diminueaza.

Stiu, adevarul provoaca ura.

                                                                               

 

Raspunsul Curtii de Apel Bucuresti catre IGPF privind suspendarea politistilor

Acesta este documentul prin care Curtea de Apel Bucuresti raspunde solicitarii IGPF de a se comunica un punct de vedere cu privire la modul de aplicare a masurii prevazute la art.145 alin.(1) lit.f C.p.p. „sa nu exercite profesia de politist pe perioada solutionarii cauzei”.

Raspunsul este semnat de presedintele Curtii de Apel Bucuresti judecator Lia Savonea.

Iata  aici raspunsul:

In conditiile legii

Revin cu inca un articol despre conditiile in care IJPF timis  a dispus suspendarea politistilor din lotul Moravita, incepand cu data de 12.05.2011.

Asa cum am precizat in articolul „Indiferenta penala”, in data de 10 mai 2011 IGPF a solicitat Curtii de Apel Bucuresti comunicarea unui punct de vedere privind modul de aplicare a masurii dispusa de instanta de a nu exercita profesia de politist pana la solutionarea cauzei.

Raspunsul Curtii de Apel Bucuresti este unul pertinent si in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare in ceea ce priveste cazurile de suspendare din activitate a politistilor.In raspunsul Curtii de Apel Bucuresti se mentioneaza ca daca instanta nu precizeaza in mod concret modul de aplicare a acestei masuri, se vor aplica dispozitiile art. 65 alin.(2) si (4) din Legea 360/2002 privind statutul politistului, adica politistii vor fi pusi la dispozitia unitatii.

In incheierea Curtii de Apel Timisoara din 6 mai 2011 nu se precizeaza in mod concret modul de aplicare a acestei masuri, ea fiind doar reprodusa din Codul de procedura penala, fara alte precizari suplimentare.

Articolul 10 alin.(2) din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, interzice judecãtorilor  sa dea consultaţii scrise sau verbale in probleme litigioase, chiar dacã procesele respective sunt pe rolul altor instanţe decât acelea in cadrul cãrora îşi exercita funcţia si nu pot îndeplini orice alta activitate care, potrivit legii, se realizeazã de avocat.

Conform principiului egalitatii armelor, am solicitat ,la randul meu, Curtii de Apel Bucuresti un punct de vedere privind modul de aplicare a masurii de a nu exercita profesia de politist dispusa de instanta, asa cum a facut-o si IGPF.

Iata care a fost raspunsul primit:

„Referitor la cererea dumneavoastră, adresată Curţii de Apel Bucureşti şi înregistrată sub nr. 1/10634/C/2012, prin care solicitaţi comunicarea unui punct de vedere cu privire la aplicarea măsurii prevăzută de art. 145 alin.1 ind.2 din Codul de procedură penală, vă comunicăm că lămuriri privind executarea unei dispoziţii dispuse de instanţă puteţi cere instanţei care a dispus acea măsură, respectiv instanţei  învestită cu soluţionarea cauzei.(textul integral raspuns CAB).

La termenul din 29 iunie 2011, practic primul termen in dosarul Moravita, am solicitat judecatorului care a dispus masura, lamuriri privind modul de aplicare, avand in vedere ca legislatia existenta nu permitea IJPF-ului sa dispuna suspendarea politistilor daca acestia sunt judecati in stare de libertate.

Raspunsul judecatorului a fost ca masura a fost luata  conform art.145 alin.(1^2) lit.f  Cod procedura penala, refuzand sa faca alte precizari referitoare la modul de aplicare a acestei masuri.Tot la acel termen de judecata instanta a dispus aceeasi masura si pentru ceilalti politisti care fusesera eliberati sub control judiciar.Cinci dintre politisti au facut recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie care a dispus inlocuirea masurii de a nu exercita profesia cu masura de a nu desfasura activitatea in exercitarea careia s-a savarsit fapta.

De fapt, ICCJ constata ca masura de a nu exercita profesia este contrara normelor legale prevazute in Legea 360/2002 si nu poate fi dusa la indeplinire in conditiile legii, si dispune inlocuirea acesteia, cei 5 politisti find pusi la dispozitie.

Nici dupa aceasta confirmare tacita a ICCJ ca masura de a nu exercita profesia nu poate fi aplicata de institutia politiei de frontiera pentru ca altfel s-ar incalca legea 360/2002 privind statutul politistului, IGPF nu are nici un fel de reactie, lasand practic ca IJPF sa continue un abuz prin suspendarea politistilor din activitate.

De la bun inceput masura de a nu exercita profesia de politist a fost dispusa in mod ilegal de instanta, iar despre asta am scris un articol argumentat cu ceva timp in urma intitulat Antepronuntare sau interpretare eronata.Cititi-l.

In final, doresc sa precizez ca dispunerea acestei masuri este o incalcare clara a art.6 si 8 din Conventia CEDO.

Indiferenta penala (II)

Asa cum am promis revin cu partea a doua a articolului „Indiferenta penala”.

In data de 7 iunie 2011, IGPF a primit raspunsul oficial al Curtii de Apel Bucuresti, din care rezulta clar ca , in situatia in care instanta nu precizeaza in concret modul de aplicare a masurii de a nu exercita profesia de politist, vor fi aplicate dispozitiile art.65 alin.(2) si (4) din Legea 360/2002, adica vor fi pusi la dispozitia unitatii.

Si totusi, nici cei de la Directia Resurse Umane si nici cei de la Juridic nu reactioneaza in sensul de a observa ca suspendarea politistilor de la Moravita este ilegala.

Dar sa analizam putin raspunsul primit de la Curtea de Apel Bucuresti.

In data de 10 mai , chestorul Buda Ioan, seful IGPF, solicita Curtii de Apel Bucuresti un punct de vedere in chestiunea legata de masura dispusa de instanta, de a nu exercita profesia.

Curtea de Apel Bucuresti raspunde acestei solicitari in data de 7 iunie 2011, raspunsul fiind semnat de judecatorul Lia Savonea, Vicepresedinte al Curtii de Apel  Bucuresti la momentul respectiv.

In prezent, judecatorul Lia Savonea este Presedintele Curtii de Apel Bucuresti.Si acum putina atentie :

In conformitate cu art. 10 alin.(2) din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, judecãtorii  nu pot sa dea consultaţii scrise sau verbale in probleme litigioase, chiar dacã procesele respective sunt pe rolul altor instanţe decât acelea in cadrul cãrora îşi exercita funcţia si nu pot îndeplini orice alta activitate care, potrivit legii, se realizeazã de avocat.

Cu alte cuvinte, judecatorul Lia Savonea a incalcat legea in momentul in care a considerat legal sa raspunda solicitarii chestorului Buda Ioan ca sef al IGPF.

Chiar si asa, cu un raspuns pertinent din partea unui judecator, IGPF a preferat sa nu ia nicio masura de revocare a dispozitiei de suspendare.Sunt convins ca au fost oameni din interior care au sesizat faptul ca institutia nu poate dispune suspendarea deoarece nu are o acoperire legala.Si sunt convins ca acei oameni nu au fost luati in seama.Vom vedea cine va plati pentru suspendarea dispusa de IJPF fara a avea vreun temei legal.

Ce pot face cei care nu au atacat dispozitia de suspendare in termen ?

Pot face o plangere penala impotriva institutiei sau impotriva celor care au semnat dispozitia de suspendare pentru abuz in serviciu, iar pe latura civila in cadrul procesului penal  sa solicite repararea pagubei suferite prin plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare.

Personal, in data de 20 decembrie 2011 am formulat actiune impotriva IJPF pentru anularea dispozitiei de suspendare ca nelegala si in subsidiar plata drepturilor banesti care mi se cuvin pentru perioada in care am fost suspendat din activitate.Dosarul se afla pe rolul Sectiei de contencios-administrativ a Tribunalului Timis cu nr. 8801/30/2011 si termenul de judecata este 14 septembrie 2012.

In intampinarea care a depus-o IJPF la dosar invoca art.16 si 17 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, si anume ca :” Hotararile judecatoresti trebuie respectate si aduse la indeplinire in conditiile legii.” Mai precizeaza ca :” institutia noastra nu putea sa nu tina cont de aceasta decizie a instantei.”

Aa este, hotararile judecatoresti se duc la indeplinire in conditiile legii.Dar daca ele sunt contrare legii?In baza carei legi le indeplinesti?

Interpretul, altul decât legiuitorul însuşi, nu trebuie considerat o unealtă oarbă care aplică litera legii nesocotindu-i spiritul, nici cineva care se substituie voinţei legiuitorului. El trebuie să promoveze unitatea dintre literă şi spirit, în scopul realizării dreptăţii. Aşa cum o lege nedreaptă nu e bună, o interpretare care duce la nedreptate nu e nici ea bună.

Indiferenta penala (I)

Dupa cum va amintiti, in  6 mai  2011 Curtea de Apel Timisoara a pus in libertate lotul Moravita, inlocuind masura arestarii cu interdictia de parasire a tarii.DNA a facut recurs , insa ICCJ a mentinut solutia.

In cadrul masurii preventive a fost instituita obligatia de a nu exercita profesia de politist sau lucrator vamal pana la solutionarea definitiva a cauzei.

In data de 10 mai 2011 seful IGPF chestor Buda Ioan, prin adresa nr. 308862, solicita presedintelui Curtii de Apel Bucuresti un punct de vedere privind „modul de aplicare a masurii prevazute de art.145 alin.(1^2) lit.f Cod procedura penala dispusa de completele de judecata in cazul politistilor de frontiera cercetati in cauzele penale” .

Adresa a fost inregistrata la Cabinetul Presedintelui Curtii de Apel Bucuresti cu nr. 1/6470/C din data de 11 mai 2011.

Raspunsul Curtii de Apel Bucuresti cu nr. 3/6470/C din data de 1 iunie 2011 a fost urmatorul:

„Referitor la cauzele in care instantele au dispus cercetarea in stare de libertate a unor politisti de frontiera cu aplicarea masurii prevazute de art.145 alin.(1^2) lit.f  C.p.p., se disting doua situatii:

– in cazurile in care instanta a precizat in concret modul de aplicare a acestei masuri, urmeaza a fi respectate intocmai dispozitiile instantei de judecata pana la revocarea sau inlocuirea masurii;

– in situatia in care instanta de judecata nu precizeaza in mod concret modul de aplicare a acestei masuri , urmeaza a fi aplicate dispozitiile art.65 alin.(2) si (4) din Legea 360/2002 privind statutul politistului ( n.n. adica punerea la dispozitie).”

Raspunsul este semnat de Vicepresedintele Curtii de Apel Bucuresti judecator Lia Savonea.

In data de 12 mai 2011, inainte de primirea raspunsului de la Curtea de Apel Bucuresti, prin dispozitia S1145680 IJPF Timis a dispus suspendarea raporturilor de serviciu cu institutia.

Raspunsul Curtii de Apel Bucuresti a fost primit si inregistrat la IGPF in data de 7 iunie 2011 cu nr. 309175.

Pe raspunsul primit este urmatoarea rezolutie: „Informare la DRU ( n.n. Directia Resurse Umane) prin analiza si detaliere a raspunsului si pastrare adresa pentru eventuale plangeri in instanta .Copie la DRU si teritoriu.”

Aflam astfel ca raspunsul a fost trimis si in teritoriu la inspectorate.

Dar sa analizam raspunsul Curtii de Apel Bucuresti, care spune ca daca instanta a precizat in mod concret modul de aplicare a acestei masuri , urmeaza a fi respectate dispozitiile instantei .In caz contrar, respectiv daca instanta nu precizeaza in mod concret modul de aplicare a masurii, urmeaza a  fi aplicate dispozitiile art. 65 alin.(2) si (4) din Legea 360/2002.

In incheierea din 6 mai 2011 a Curtii de Apel Timisoara , in partea finala este enuntata masura „să nu exercite profesia de poliţist sau lucrător vamal pe perioada soluţionării cauzei penale de faţă”, fara a se face alte precizari cu privire la modul de aplicare a acestei masuri.

In consecinta, prin raspunsul primit la data de 7 iunie 2011  din partea Curtii de Apel Bucuresti, IGPF avea confirmarea ca suspendarea se facuse cu incalcarea legii, atata vreme cat in incheierea Curtii de Apel nu se precizeaza in mod concret modul de aplicarea a acestei masuri.

Si totusi, nimeni nu a luat nicio masura de remediere a situatiei create.

Chiar si fara acest raspuns juristii de la MAI, IGPF sau IJPF trebuia sa sesizeze faptul ca suspendarea politistilor este contrara legii.

Se impune o intrebare: cine si in ce mod a analizat raspunsul Curtii de Apel Bucuresti , incat a interpretat ca suspendarea este legala?

Acest rationament este confirmat si prin deciziite Inaltei Curti de Casatie si Justitie care a dispus inlocuirea masurii de a nu exercita profesia cu cea de a nu desfasura activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta”, in dosarele privind loturile Siret si Albita.

Ce mai pot face acum cei care au fost suspendati?

Raspunsul precum si alte aspecte interesante in partea a doua a articolului.

Ramaneti pe pozitii.